Mai e luna celor care n-au răbdare pentru toate literele. E luna îndrăgostiților de scurt și la obiect! Luna în care macii devin obsesie și se dă drumul la durererea surdă a dorului pentru mare! Mai vii, mai stai, mai rămâi, mai pleci. Mai e timpul adverbelor sintetice și al adjectivelor naturale, e luna în care pot fi copil fără să mi se ceară buletinul și luna în care mă gândesc cu ardoare la vacanțele ce vor să vină peste mine să mă bucure cu experiențele lor. Mai e luna simplă a anului, singura pentru care merită să-ți sufleci mânecile și pantalonii și să pornești cu altă stare în călătoria asta de-o numim viață.

Ah, era să uit! Mai e cu liniștea în căști așa că-i lasă lui iunie programul de muzică.

Cărțile lui Mai

1. Mamifer – Ana Barton

Minunatule Om! Cum faci să scrii cu emoții? Explicație la gândurile de mai sus: mi-a fost recomandat, împrumutat și lăudat “Mamiferul” Anei Barton (mulțuuuu Aida!), într-atât încât n-am mai rezistat și după ultima copertă m-am tot întrebat ce să scriu, cum să vă conving să deschideți manualul asta de utilizare al Omului. O fac așadar aici, pe șleau, c-am văzut că vă place franchețea. Merită! Merită citită, răsfoită, îndoită, subliniată, luată acasă, plânsă, iubită și rescrisă într-un caiet, cu ghilimele. Sper că v-am convins!

2. 320 de pisici negre – Rodica Ojog Brașoveanu

Ah, Melania, ce-ți mai poate căpșorul! V-am mai spus că Rodica Ojog Brașoveanu e în topul scriitorilor mei preferați, așa-i? Ei bine, cartea asta tocmai mi-a reamintit de ce se află în topul ăsta, ba a mai și urcat-o vreo 3 poziții. De amuzantă și enigmatică ce-i! 320 de pisici negre descrie o altă aventură de-a Melaniei Lupu, personaj consacrat, de care n-ai cum să nu te îndrăgostești, cu toate smintelile ei! N-am putut lăsa cartea din mână și timp de 2 zile am devorat-o atât cât să merite să v-o povestesc și vouă!

3. Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry – Rachel Joyce

Știți cărțile acelea care încep timid, îți descoperă o lume cu totul fascinantă pe parcurs doar pentru a te străpunge până la lacrimi în final? Ei bine, dacă știți, volumul lui Rachel Joyce este exact așa. Și dacă nu știți, ar fi tare bine să-l începeți, pentru că am curajul să spun că o să terminați cartea asta și mai mult decât atât, o să vă schimbe percepția despre… voi înșivă.

Lumea e alcătuită din oameni care pun un picior în fața altuia. “O viață putea să pară obișnuită doar fiindcă cel care o trăia făcea asta de foarte mult timp. Acum nu mai putea trece pe lângă un necunoscut fără să recunoască un adevăr: că toți erau la fel și în același timp unici, și că asta era dilema condiției umane“.

Harold Fry e un personaj de-a dreptul ridicol! La început te irită pentru ca mai târziu să te poarte cu el în “Incredibilul său pelerinaj” nu ca martor, ci efectiv ca un partener de drum. Îți mulțumesc Harold pentru toate lecțiile pe care le-am învățat de la tine și pentru tot plinul făcut!

P.S.: Cartea asta nu se împrumută, ci se ia acasă. Nu de alta, dar eu am împrumutat-o inițial, așa că mersi Laura!

Filmele lui Mai

1. Catch me if you can (2002)

E un film-elefant! Adică uriaș ca stare și amuzant prin acțiune. Ce-mi place mult de tot la filmul ăsta este povestea adevărată de la bază. Poți fi sociopat, poți fi unul dintre cei mai mari impostori ai lumii, poți schimba 8 identități și tot poți deveni temelia celui mai mare sistem anti-fraudă bancară din lume. Frank William Abagnale, mi-a părut bine!

2. Aferim (2015)

Aferim înseamnă “Bravo!”. Și cam asta rezumă pe scurt ce se întâmplă timp de aproape 2 ore în fața ecranului. Dincolo de critici elogioase, refrazări proslăvitoare și alte majuscule, cred cu tărie că Radu Jude a făurit o capodoperă. Violentă? Da. Rasistă? Da. Limbaj inaccesibil? Da. Alb-negru? Da. Unul dintre cele mai bune filme românești? DA!

3. Erin Brockovich (2000)

Julia Roberts. Acesta ar fi primul motiv pentru a urmări filmul. Al doilea, așa cum v-am obișnuit deja, este reprezentat de povestea reală din spate. Erin Brockovich este unul dintre oamenii care mă fascinează: ambițioasă și convinsă că poate reuși doar prin muncă, izbutește, prin forțe proprii, să construiască un caz împotriva companiei PG&E, companie care a îmbolnăvit sute de oameni prin deversarea deșeurilor chimice în apa potabilă.

Erin Brockovich înseamnă sacrificiu, tărie de caracter, ambiție, chin, sudoare. Toate etapele firești până a ajunge acolo unde visezi, minus roz, unicorni și curcubee multicolore.

Locul lui Mai

Cred că mai este timpul pentru “acăsire”. V-am mai povestit despre Piatra Neamț? Locul care seamănă cu “o găleata verde”, cum spune bunica mea, este locul unde m-am născut, am copilărit și-am gustat omenia. Locul care m-a răsfățat cu aer curat, cu munți de poveste, cu prietenii pe viață și cu cele mai frumoase începuturi. Piatra Neamț e un loc atipic. Când eram mică, bunicul avea grijă să-mi povestească în fiecare plimbare de duminică despre locurile folosite de Creangă sau de Calistrat Hogaș drept inspirație. Ne întorceam acasă după vizita la Zoo și ne scăldam încă de la intrarea în “Orășelul Copiilor” în miros de plăcinte cu brânză de vaci, croite de bunica mea.

Piatra Neamț e… acumulatorul meu de energii pozitive. Ajung aici și orice urmă gri se estompează. Țin minte cât de mult mă mândream în anul I de facultate cu faptul că Piatra luase vreo doi ani la rând “Măturoiul de Diamant” pentru cel mai curat oraș din țară. În Iași toată lumea cunoștea Piatra și toți fuseseră măcar o dată în Ștrand, la Central sau la Turnul lui Ștefan cel Mare.

În București însă am învățat să vorbesc despre locul meu natal ca despre o legendă din alt univers. Am învățat și expresia celui căruia îi spun că acasă pentru mine înseamnă Piatra: ochi mari, zâmbet larg și o expresie de mirare-bucurie, însoțită de o singură exclamație:

– Ce frumoooos!

– Ai fost vreodată? mă reped crezând că am cu cine depăna locuri comune.

– Nu… dar am o prietenă bună din Piatra Neamț. Sunt așa frumoși oamenii acolo… și voi nici nu aveți accent.

Și mă bucur. Accent avem, recunosc, o fărâmă cât să ne facă mândri că pășim pe-acelasi străzi ca Petru Rareș, Victor Brauner sau Iulia Hălăucescu.

Când veți avea timp, să treceți prin Piatra. Să înșirați cu voi dealul Pietricica, Bâtca Doamnei, Curtea Domnească, mânăstirile din jur și cafenelele boeme. Și de nu vă săturați, dați un telefon să vă conduc eu spre alte zări pietrene. Mai multe și mai frumoase aflați de la Alex. Mă’nclin.

surse foto: pinterest.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>