Mai aveam 4 stații până la Unirii și urmăream concentrată al patrulea rând din “€œFiica negustorului de sake“, pagina 227. Stăteam în picioare și-am văzut cum în fața mea, lângă ușă, s-a strecurat o tipă în jur de 25 de ani, mică de statură, cu geacă de blugi și păr ciocolatiu, împletit, vorbind de mare zor cu (îmi închipuiam eu) cea mai bună prietenă. Și-a ținut-o așa până aproape de Universitate, când, am văzut fără să vreau, pe ecranul telefonului scris mare “€œ<3 Mami <3“.

Și-aici, ceva în mintea mea a făcut click. M-am tot rostologit printre idei, m-am uitat în telefon și-apoi au început să curgă opțiunile.

1. Când a încetat Maria, (Silvia, Ana, înlocuiți voi cu orice prenume) să fie Maria (Silvia, Ana, etc.) și a devenit “€œmama” în agenda unui telefon? Și-atunci asta înseamnă depersonalizarea Mariei și transformarea ei într-un concept abstract? Înseamnă pierderea unei identități individuale și asumarea unui rol cu un titlu ușor de înțeles pentru toată lumea? E cumva o formă de furt voit și declarat de atribut personal?

Și brusc, după ce-am ieșit din metrou la Unirii, am realizat. De fapt, acest adjectiv de “mamă” se traduce printr-o super-putere. Maria devine MAMA. Așa cum Bruce Wayne este Batman,  Steven Rogers este Captain AmericaMatthew Michael Murdock este Daredevil sau Clark Kent este Superman.

Nu zic nu, este posibil să mă fi izbit concluzia asta pentru că, la un moment dat în viață este posibil să “capăt” super-puterea asta. Și-aș vrea să știu ce se întâmplă. (Pe de altă parte, Dana mi-a ridicat la fileu o altă provocare: să văd cum e trecut “tata” în agendele voastre).

2. Și dacă e “Mama”, de ce nu e “Mama” pentru toată lumea?

Am primit de la voi o mulțime de variante (25 ca să fiu precisă) din câmpul lexical al “mamei”: mama, Mama2, Mami, Mumix, Mami x, Madre, Mamulea, AAMama, Mama mea, Chere Maman, mamasha, Mama Prodan, Mamicutza, Mamy meu, Mamik, Mau, Mom, Mamița, Mama Racu, madoina. Mamele astea sunt o specie alintată, nu glumă.

3. Și dacă nu e “Mama”, atunci ce poate fi? Poate prenumele din buletin, poate o scurtătură a lui sau am descoperit că rolul ăsta se poate găsi în telefon cu apelative originale precum: $efa, Ice.Mama (In Case of Emergency) sau Mamma Mia!.

În agenda telefonului meu, mama e trecută cu două numere: unul cu Ma’, celălalt, de pe care ne auzim cel mai des, este denumit Silvia. De ce? Pentru că o simt mai mult prietena mea, decât autoritatea – mamă. Pentru că noi “ne sfătuim”, nu dialogăm cu o singură direcție, pentru că ne respectăm, alintându-ne și nu impunându-ne. Dar așa e la noi. Și mama e Silvia și Silvia e ma’.

În cifre

Ce-am făcut? Am întrebat într-un status simplu “cum o aveți în agenda telefonului pe mama voastră: “Mami” sau “Prenume Nume” sau…?“. Și-așa a început nebunia.

Au fost 62 de comentarii, dintre care 54 de răspunsuri. 37% dintre voi o au pe Mama în agendele telefoanelor (Mamele Fenomenale). Cei mai mulți, un procent de 46% îi atribuie mamei un alint, un nume de cod sau o dezmierdare intimă, cu reflexe drăgălașe (Mamele Alintate). Până aici totul bine. Interesant e cum 17% dintre noi îi atribuim mamei o identitate specială (o poreclă sau un nume de film) ori îi păstrăm identitatea, folosindu-i prenumele (Mamele de Legendă).

 

Vă mulțumesc tuturor pentru răbdare și răspunsuri. Mă înclin și în fața mamelor voastre și le multumesc și lor că există în agendele voastre, oricum ar fi trecute.

Și, sper să fiți în asentimentul meu, le mulțumesc tuturor mamelor pentru toate sacrificiile, pentru toate mic-dejunurile, pentru toate certurile, pentru toate sfaturile, pentru răbdare si pentru nerăbdare, pentru inspirație, pentru afecțiune, pentru povești și pentru că… suntem cine suntem.

Mulțam’ fain! #jurperosucanuecampanie

sursa foto: prin amabilitatea designerului-șef, Silviu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>