Titlul articolului este poate cel mai des auzită întrebare după împlinirea vârstei de 3 ani. Un maxim al vârstei nu mi-aș permite să exprim, căci mulți dintre noi își pun întrebarea de mai sus și după ce s-au aruncat în brațele unei cariere (a se vedea cazurile în care după 20 de ani de corporație unii se reprofilează în domenii cu totul noi).

Mă gândesc la ceea ce fac eu acum și la cum se chemă meseria în fișa postului, cu titlul original din nomenclatorul COR: copywriter. În colaborarea cu Forbes Life sunt editor. Pe georgianaciofoaia.ro, sunt blogger. Însă, toate peste toate, mi-am împlinit replica de când eram mică și anume să fiu “€œscriitoare”. Asta desigur, după ce la 3 ani am învățat să scriu 6 litere (A, E, O, L, M, T) pe cărțile de poezii ale lui Alecsandri și-ale lui Topârceanu. Încă le mai am acasă, cu tot cu primele “€œopere”. 

La grădiniță însă mi-am schimbat opțiunile și, odată cu ele și răspunsul: îmi doream să devin doctoriță. La serbări eu eram cea care purta halate și stetoscop și vindecam animalele pădurii, eu eram cea care “opera” florile din ghivecele bunicii și tot eu cea care îngrijea toate pisicile pline de purici din spatele blocurilor.

ce vrei sa te faci cand esti mare

Eroii copilăriei noastre

Dar să revenim. Zilele astea citesc Storyscaping și asist la un monolog care pune pe masă eroii copilăriei noastre. Autorii disecă până în cele mai mici detalii valorile eroilor și motivele pentru care ne identificăm cu ei. În plan publicitar, desigur. Însă eu mă întreb, în copilărie, care erau eroii noștri? Ca cine voiam să fim? Cu cine doream să semănăm? În definitiv, ce ne doream să fim când vom crește mari?

Și v-am întrebat, ca data trecută, într-un status de Facebook. Iar voi mi-ați răspuns în comentarii și mesaje private. Iar pentru că răspunsurile sunt unice și mult mai creative decât mă așteptam, n-am cum să fac o împărțire procentuală.

Am însă câteva concluzii demne de atenție:

1. Cei mai mulți dintre noi ne doream meserii creative: “balerină”, “dansator”, “baterist”, “chitarist”, “croitoare de modă”;

2. Cele mai des întâlnite răspunsuri sunt: “doctor/ doctoriță”, “profesoară”, “educatoare” – cumva meserii “€œla stat” – sincer vă spun că de la ipoteza asta am și pornit cercetarea;

3. Spirtul de aventură înflorește în noi de mici. Sau cel puțin așa e în cazul celor care au avut ca răspunsuri “€œdetectiv particular”, “arheolog”, “pompier”, “astronaut” sau “spioană”.

4. Printre noi se regăsesc și oameni cu simț practic încă de mici. Astfel îmi explic eu răspunsurile precum “€œfermierăreasă” ori “€œcioban”.

5. În timp ce fetele își dezvoltă pasiuni creative, băieții par avea răspunsuri ceva mai clare încă de mici (“politician”, “om de afaceri”). Între timp, femeile, ajunse deja “€œom mare” încă se mai gândesc ce vor să facă.

Am primit și câteva răspunsuri de-a dreptul adorabile. Unii dintre voi visau să devină “musafir”, “egiptolog”, “vânzătoare de cartofi”, “gravidă”, “soție de om bogat” sau “gunoier”. Așa aspirații, mai rar.

Interesant este că prea puțini dintre noi fac astăzi ce și-au propus acum 20 – 30 de ani. Câți dintre noi se numără printre fericiții care dansează, scriu, cercetează sau… vând cartofi?

Câteva mărturii

La frageda varsta de 5 ani făceam reviste din coli A4 îndoite, pe care le desenam, scriam, tăiam și lipeam în fel și chip. E cea mai veche amintire a mea legată de ,,carieră”. Acum îmi dau seama că o bună parte din ce faceam eu în revistele alea se numea colaj sau inspiration board, dar atunci o făceam instinctiv. Deci n-am avut nicio perioadă din viață în care să NU vreau să fac reviste.” (Diana, redactor-șef)

“Well, trebuie să fiu sincer: Gunoier sau Pompier :)) Motivul: îmi plăceau foarte mult mașinile lor” (Mihai, UX designer)

“Prințesă sau pensionară. Una sigur o să-mi iasă.” (Maria, Communication & PR)

“Spioană şi balerină în acelaşi timp dacă s-ar fi putut. :)) Am făcut 2 ani şi jumătate de balet, ce-i drept şi am dat la facultate la studii de securitate. Dar nu s-a concretizat nimic, ba chiar am renunțat la ambele domenii. Pe parcurs s-au schimbat lucrurile.” (Amira, PR)

“Om de afaceri”. Nu prea știam ce-i aia, dar asta voiam să mă fac.” (Andrei, CEO digital agency )

“Profesoară exersam să fiu, Georgiana ! Aliniam de la păpusi, la copiii din bloc, celor din urma dându-le lecții și scoțându-i la “tablă” (fototapetul din casă, pe care l-am distrus scriind cu creta și ștergând cu o carpă udă). Îmi mai corectam și caietele cu pix roșu (chiar dacă erau corect scrise) și eram cu adevărat exigentă, în toate variantele enumerate 😋 ! Unele aspecte s-au mai păstrat, de-a lungul.” (Diana, Business Development)

 

Precizări:

*** concluziile sunt aplicate celor 37 de persoane care au răspuns întrebării mele, nicidecum extensibile pentru o cercetare locală;

*** respondenții fac parte din prietenii de pe Facebook, așadar nu pot fi extinse concluzii zonale, pe clase sociale sau medii de lucru;

*** vă mulțumesc mult tuturor celor care răspundeți curiozităților mele nestăvlite. Sper să reușim să învățăm împreună cât mai multe lucruri noi cu fiecare astfel de “experiment”.

Mă’nclin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>