Am ieșit de la Metropolis după ce am aplaudat din toate profunzimile “Țarul Ivan își schimbă meseria“. Și l-am căutat pe Vlad. Și m-am gândit să-l iau la întrebări pe Vlad-Omul . Vlad, care trăiește în 2015, care are tabieturile lui, bucuriile și necazurile lui, orele de lucru, prietenii, aspirații, etc.

1. O să sar peste întrebările de curtoazie, despre cum te-ai hotărât să dai la teatru și o să ajung direct în Iași. Am stat acolo vreo 7 ani bine închegați și orașul asta mi-a fost izvor de inspirație, de prietenii adevărate, de amintiri fabuloase. Cum e Iașul pentru tine? Și cum de l-ai dat la schimb pe capitală?

Iașul e acasă pentru mine. Dacă aici ia totul foc sau se duce de râpă, nu e grav, pentru că întotdeauna locul meu este acasă. Când merg la Iași, totul se așează, totul devine ok, se limpezesc lucruri și mă relaxez într-un fel în care în București nu pot. Sau n-am când. Sau nu știu. L-am dat la schimb tocmai pentru că e capitală, aici sunt mai multe teatre, mai mulți regizori și actori de întâlnit, mai multe lucruri de încercat, aici sunt filmele – meseria m-a adus aici. Dar deși sunt de vreo 13 ani în București, încă nu-i pot zice acasă.

2. Ce te face să zâmbești, Vlad?

Umorul, nu? Și sensibilitatea. Și naivitatea.

3. Ce te face să te simți bogat? O mână de spectatori, un cont gras, o prietenie adevărată sau un portofoliu de spectacole de primă clasă? Cum definești tu bogăția, ca om?

Să nu fii singur.

4. În ochii mei teatrul e că un desert pe care€“ îl savurezi după o săptămână plină, la sfârșitul unei zile păcătoase sau când vrei să guști frumosul. Poate comedia e un mousse de căpșuni cu mascarpone și drama e ciocolată amară înecată în fulgi de migdale. În toată fantezia asta, în care teatrul e ca un desert, ce ingredient ai fi?

Păi pot fi toate ingredientele. Sau mă rog, multe din ele, o parte. Sau pot fi doar unul. Știu eu ce-mi cere un text sau altul, un regizor sau altul, sau ce iese din întâlnirea unui actor cu altul? Mă las transformat, cât pot, în funcție de ce ingredient e nevoie pentru fiecare „găteală” în parte.

5. Actor de teatru, de film, freelancer, profesor la Universitate, profesor de cursuri de actorie și lista continuă. Ce scrie pe cartea de vizită a lui Vlad -€“ artistul?

Omul. Asta aș scrie. N-am o carte de vizită, dar asta aș scrie pe ea: Vlad Logigan:€“ om.

6. Există o cutumă printre actori cum că ei nu merg la teatru în postură de spectator. Vlad – omul merge la teatru? Și dacă da, care e spectacolul care l-a mișcat într-atât încât să-l recomande neapărat, ca terapie artistică?

Da, merg la teatru. Nu atât de mult pe cât aș vrea, dar merg să văd una, alta. Ce m-a mișcat? “Îngropați-mă pe după plintă” la Bulandra, cu Marian Râlea și Mariana Mihuț. Sunt doi actori colosali, uriași.

7. Om întreg, liber, confuz -€“ nu știu cum ești și tu știi deja ce lași să se vadă. Până la urmă și asta e o formă de cenzură, chiar dacă nu o privim ca atare. Așa că, o să încerc să intru în intimitatea ta și să-l observ pe Vlad-omul într-o zi în care nu joacă sau nu predă.

Ce să facă Vlad? Trăiește, ce să facă… Gătesc o ciorbă, citesc ceva, mă plimb, “prietenesc” (dacă-mi permiți cuvântul), ce face tot omul când e liber, nu?

8. Vlad, să presupunem că există mașina timpului și teleportarea și toate dispozitivele necesare călătoriei în spațiu și timp. În ce an s-ar duce Vlad și cu cine ar vrea să bea o cafea? 

La Chaplin m-aș duce! Să jucăm ceva, să improvizam un gag, o chestie. Așa mi-ar plăcea. Și el să nu zică “Hey, Cine ești tu?” ci să zică “Aaaaa, ce bine că ai venit, hai să facem niște comedie!”.

9. E un soi de… prospețime (să-i zicem așa până mă gândesc la un alt cuvânt care să sintetizeze mai bine aprenta ta personală) în ce lași să se vadă. De unde se inspiră Vlad-omul? Ce pasiuni are? 

Nu m-am gândit la asta niciodată, nu știu. Ca toți oamenii, ce să fac? Respir, trăiesc, mă întreb și tot așa. Și-am luat de bună aia cu „o zi fără zâmbet (sau râs), e o zi irosită”. Încerc să privesc viața optimist (cât pot și eu).

10. Pacifist. Comic. Melancolic. Sensibil. Plin. Astea sunt concluziile “la prima vedere” trase după câteva statusuri de pe Facebook. Dar facem un maraton scurt, să înțelegem ce-ți place ori ba. Un soi de oracol simpatic:

Cuvântul tău preferat: șugubăț

Locul tău preferat din București/Iași: secret

Cum ar sună titlul unei cărți biografice: File ușoare cu gânduri normale

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit: de la tata, când plecam să încep anul întâi de facultate. Mi-a zis „ferește-te de omul spân și de fata lui Roșu-mpărat!”. Avea dreptate.

Cel mai frumos compliment pe care l-ai făcut:  : )

Vlad e unul dintre oamenii frumoși care se regăsesc în tilurile momentelor care te fac să apreciezi frumosul vieții: Nuntă în Basarabia (2010), Selfie (2014), Țarul Ivan își schimbă meseria (Teatrul Metropolis), Fluturii sunt liberi (Teatrul Foarte Mic), Crimă și Pedeapsă (Teatrul Bulandra), Ce păcat că-i curvă (Teatrul Bulandra),Tarelkin (Teatrul Metropolis).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>