Într-o lume în care alegerile se fac, bazându-te pe principiile cerere-oferta, ori pe recomandări neavizate, în era în care navigarea “internautică” se face în sistemul “de toate pentru toţi”, cum ne alegem lecturile?

Cum ne alegem oamenii care ne inspiră? Cum mai ştim ce este autentic şi ce este plagiat? Şi, la urma, urmei, cum facem diferenţa între comestibil şi otrăvitor? Mă refer la valori.

Toţi se declară specialişti, desi nu sunt specializaţi. Curios, aşa-i? Şi, cu toate astea, cel puţin unii dintre noi îşi doresc să se dezvolte. Să aibă experienţe adânci, pline  cu esenţă. Ce ne facem, noi, ăştia? Ne plătim abonamente la Dilema Veche, la DOR şi la TATAIA?

Ne dăm toţi banii pe cărţi pe care le ingerăm în minte şi în suflet şi pe care le dăm altora apoi, “pe de tot”. Fără nimic în schimb. În speranţa că… “poate”.

Eu, una, dacă renunţ la “poate” şi mă apuc de citit ceva care nu trebuie răsfoit sau îndoit într-un colţ, mă inspir de la oameni sinceri, care nu se lasă purtaţi nici de valul continuu al uniformizării, nici de trend-urile de ieri sau de mâine. Şi sunt mulţi astfel de oameni. Mai mulţi decât am crede.

Spune-mi pe cine citești ca să-ți spun… pe cine îți recomand

Eu îi citesc cu sfinţenie pe unii şi pe ăştia vi-i recomand şi vouă din tot sufletul.

Pentru lecturi subiective şi pentru sinceritate ambalată în cuvinte colorate, o citesc pe Copila Blondă. Ştiu că iau o gură de aer sănătos, dezinfectat de orice urmă de snobism. Şi mi-e tare bine.

Vreau să-mi dau reset, privind imagini? Perfect, îl iau din bookmarks pe Alex Gâlmeanu şi mă uit. Şi mă tot uit. Şi când mă satur de uitat, mă mai uit o dată. Așa, ca să nu uit de ce iubesc culorile.

Îmi plac poveștile. Și până să învăț cum se scriu, am citit multe. Și, din când în când, îmi place să cred că arta povestitului se poate “fura” dacă te ții bine de câteva lecturi și de câțiva naratori foarte buni. Cam așa cum e Cristian Lupșa: un maestru, un îmblânzitor de cuvinte, un vrăjitor al scrierilor bune și al poveștilor cu rost.

Mă inspiră arta, teatrul, pictura și adorm deseori cu lampa aprinsă. Și-mi găsesc inspirația de multe ori in interviuri cu oameni excepționali, care-mi rămân cumva aproape, fără să-i fi cunoscut. Și, pentru asta trebuie să-i mulțumesc Cristinei Bazavan. Pentru că am un motiv ca în fiecare pauză de masă să trag cu ochiul la experiențe pe care mi le doresc, la recomandări pe care le prețuiesc și acces la oameni pe care îi pot simți altfel.

Sunt o inconștientă. Fără seamăn. Nu mă uit la filme, dar citesc cât de mult pot: cărti, reviste , bloguri, povești. Nu înțeleg politica și nici n-am idee dacă acum suntem sub vreo ocupație străină. Dar știu să-ți numesc 100 de autori pe nerăsuflate pe care ar trebui neapărat să-i răsfoiești. Știu cum arată aproape toate coperțile cărților din librarii și dacă mă întrebi ce-mi doresc să fiu când voi crește mare, răspunsul îți va răsări în minte înainte să pui semnul întrebării.

Așa că, în speranța că “poate” vom face alegeri mai personalizate, mai inspirate și cu un pic mai multă glazură de sinceritate, mă’nclin.

Lecturi frumoase să aveți.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>