Our greatest glory is not in never falling, but in rising every time we fall.

Confucius

Călătoritul e de trei feluri: în kilometri, în idealuri și în gânduri. Acesta din urmă, se împarte și el – dinspre tine spre ceea ce te înconjoară și dinspre ceea ce te înconjoară spre tine. Scria J. cu nonsalantă despre fericire și despre necunoașterea ei. Și, în crepusculul ăsta al vremurilor noastre contemporane, mă întreb dacă știm ce vrem. Că de alergat, alergăm care încotro și primul lucru pe care îl facem e să învățam să ne grăbim din ce în ce mai tare.

Noi nu mai învățăm să mergem, ci învățăm să alergăm. Nu ne mai bucură plimbările la pas, ci cele în care acul vitezometrului flutură la 200 de kilometri/oră.

Recomand pentru liniștea sufletului: Momo – câte 20 de pagini seară, înainte de culcare.

Știm după ce fugim?

Departe de a fi nostalgică în vreun fel și de a încerca marea filosofiei cu degetul, îmi dau seama că nu ne permitem în nici un fel să greșim. Vrem să facem totul corect, ca la carte, când trebuie, unde trebuie și cu cine trebuie. Dar oare câte lecții putem noi învăța din succesul nostru continuu?

E foarte dificil să facem alegeri. Orice fel de alegeri. Pentru că nu ne cunoaștem suficient de bine pe noi înșine. Sau pentru că nu am călătorit suficient înspre noi. Dar ce e cu adevărat fascinant la specia noastră de Homo Socialis Economicus e că întotdeauna știm ce nu vrem.

Măcar atât să știm.

P.S.: dacă tot mă apuc să-mi vărs necunoașterea, măcar să plecați de aici cu recomandări de lecturi bune. Pentru azi, Fahrenheit 451 de Ray Bradbury. Pentru momentele în care vreți să călătoriți înspre voi.

Sursa foto: pinterest.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>