georgiana-ciofoaia-moodboard3
MoodBoard #3
26 July 2016
https://www.facebook.com/MihneaRatteFotograf
Lansarea Colecțiilor Toamnă-Iarnă Pandora, într-un basm
28 July 2016
Show all

Rabih Alameddine – Femeia de hârtie

Rabih Alameddine - Femeia de hârtie2

Femeia de hârtie a fost o carte citită în zborul către Scoția, pe lumina scurtă de deasupra norilor. O lectură cu o țesătură compactă, densă, ca o pătură din acelea care îți atârnă greu pe umeri, fără a reuși să te încălzească.

Personal, cred că titlul original este cu mult mai bine ales decât varianta lui poetică din limba română. An Unnecessary Woman reușește să sintetizeze simțirea unei femei care s-a simțit toată viața ei… nenecesară.

Rabih Alameddine - Femeia de hârtie2

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Alameddine mi-a făcut cunoștință cu un Beirut actual, omiprezent în fiecare gest al protagonistei, o femeie singură, de 72 de ani, care, de peste 50 de ani are obiceiul ca, la fiecare început de ianuarie să se apuce de traducerea unei cărți, traducere pe care o îngroapă apoi în tăcerea unei cutii.

Revin la Beirutul plin, pe care Aaliya îl descrie impresionant: „Beirutul este o Elizabeth Taylor a metropolelor: nebună, frumoasă, de prost gust, ieșindu-și din fire, îmbătrânind și veșnic teatrală. De asemenea, s-ar căsători cu orice pretendent amorezat care îi promite o viață mai confortabilă, indiferent cât de nepotrivit este el.”

Reflectoarele se aprind și se opresc pe chipul unei bătrâne cu păr albastru: Aaliya Sohbi, femeia care reușește să adune cu vocea sa nume precum Pessoa, Cioran, Saramago, Sebald, Javier Marías, Dickens, Calvino, Marquez, Fowles, Balzac, Nabokov, Moravia, Conrad, Bataille, Miller, Shulz, Chekov, de Sade, Keats, Rilke, Mann, Becket. Și mulți alții pe deasupra.

Cartea asta e ceea ce numesc eu o splendoare. Un giuvaier rar, pe care-l păstrezi în rândul al doilea de pe raftul de jos al bibliotecii de frica apropoului vreunui musafir. Eventual, pentru cărțile de tipul ăsta s-au inventat scuzele „Ah, e împrumutată deja”. Cu toate astea, ceva, nu știu ce că l-aș fi numit până acum, nu mă lasă să-i dau 10 stele din 10.

Referințele și citatele duc subtil într-o zonă de eniclopedie literară. Evident, autocaracterizările precum „sunt o narcisistă ratată” ori „sunt, în mare măsura o pessoană” conduc cititorul într-o zonă unică de specializare în disciplina bibliotecarității. 

Mai mult, pe mine stilul lui Alameddine m-a dus cu gândul la Casa somnului, O cale îngustă… și Stoner, ceea ce m-a făcut s-o înfulec în două zboruri și-o sâmbătă.

Rabih Alameddine - Femeia de hârtie

Pasajul preferat 

„Mă văd stând toată ziulica în fotoliul meu, adâncită în alte vieți, intrigi și fraze, îmbătată de cuvinte și himere, paralizată de satisfacție și mulțumire, citind până la lăsarea amurgului, până când nu mai sunt în stare să deslușesc cuvintele, până când mintea începe să-mi zboare, până când mușchii dureroși nu mai sunt capabili să țină cartea ridicată. Bucuria este anticiparea bucuriei. Lectura unei cărți bune pentru prima dată este la fel de minunată ca prima înghițitură de suc de portocale care întrerupe postul în Ramadan.”

„Când scrii despre trecut, minți cu fiecare literă, cu fiecare grafem, inclusiv cu afurisitele de virgule.” 

„Dragi scriitori contemporani, mă faceți să mă simt nelalocul meu pentru că viața mea nu este la fel de clară și de concisă ca poveștile voastre.”

„Am continuat să marșăluiesc o vreme, chiar dacă mă udasem, și mi s-a părut că mirosul straniu al aerului tânjind după soare și culoarea perlată a acestuia mă amețeau și mai tare.”

Lectură cu rost!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>