Noiembrie aparține tăcerii. Unei tăceri zdrobitoare ascunsă de țipetele din stradă. Unei tăceri care paradoxal te împinge în fata și te oprește din respirat. Noiembrie este o colecție de întrebări orbecăind după răspunsuri. Noiembrie este un fenomen și este departe de a se fi terminat. Noiembrie este despre revoluție, despre limpezirea gândurilor și despre suflete în căutare. Noiembrie a conturat un nou cuvânt pe buzele tuturor: colectiv. Din păcate. Noiembrie, să-mi fie cu iertare!

Cărțile lui Noiembrie

Noiembrie e un semn de întrebare pus timpului. Ce-am făcut până acum se asortează sufletului meu? Așa că volumele lui noiembrie sunt în 3 direcții diferite, pentru nevoi diferite. Dar pe toate vi le recomand cu mare drag.

  1. O cale îngustă spre nordul îndepărtat – Richard Flanagan

O carte despre durere, despre suferință și despre o parte a războiului, așa cum nu am cunoscut-o în cărțile citite până acum. Ajunsă în topul meu personal al celor mai bune cărți citite anul acesta, volumul lui Flanagan este unul alături de care ar trebui să vă petreceți două zile închegate. 

  1. Paul Arden – It’s Not How Good You Are, It’s How Good You Want to Be

Un manual de motivație, suficient cât să te activeze dacă ești într-unul din acele momente când îți cauți direcția.

ANUL ÎN CARE TE-AM ÎNTÂLNIT - Cecelia Ahern

  1. Cecelia Ahern – Anul în care te-am întâlnit

Acum vreo 3 ani am găsit în biblioteca lui Flori P.S. I Love You și am ales-o de pe raft, deși văzusem filmul. Cartea nu avea aproape nimic în comun cu ecranizarea ei, însă explora ceva mai adânc o durere și câteva neliniști obscure de care ne împiedicăm toți la un moment dat. De data aceasta însă, Cecelia Ahern a ajuns la mine prin recomandarea Iuliei și-am acceptat curioasă. Știam despre roman că a câștigat Irish Book Award for Most Popular Fiction și că se bucură de statutul de bestseller internațional. O să scriu pe larg de ce mi-a plăcut cartea Ceceliei însă până atunci vă pot spune că este o carte perfectă pentru după-amiaza unei zile încărcate. Este ușoară precum spuma unui capuccino și ține cu succes locul unei comedii romantice la cinema. Nu este o epifanie literară, însă este o carte care ascunde o sămânță fragilă a cunoașterii de sine. Și, mai mult decât atât, este o carte care reușește să te absoarbă, iar pentru cine se știe stresat și agitat poate fi o compresă rece, calmantă.

Filmele lui Noiembrie

1. Shine (1996)

Povestea adevărată a pianistului David Helfgott, o existență în care derapajul are să fie cuvântul de ordine înlocuit de excelență. Istorisit în flashback-uri dureroase, filmul creionează viața dureroasă a unuia dintre cei mai buni pianiști, un artist abuzat covârșitor de cel care trebuia să fie tatăl protector și nu călăul unui spirit. O dramă intensă cu un rol excepțional, care îi confirmă încă o dată talentul lui Geoffrey Rush.

2. Song of the Sea (2014)

O animație cum rar găsesc, care ilustrează o legendă irlandeză străveche. “Saoirse” care înseamnă “libertate” în irlandeză este personajul principal al unei povești fantastice în care magia se împletește cu omenia. Un basm despre iubirea dintre frați și puterea de a trece peste orice dramă. Iar mai mult decât orice iubesc liniile desenelor de aici.

Muzica lui Noiembrie

Paganini. Pentru momentele de evadare și de neliniște. Paganini este poezia viorii și a notelor muzicale. Cu o poveste controversată, descoperită în cea mai nouă punere în scenă a lui Mike Davis, Paganini devine primul rock star cunoscut de public. Misterios, cu o legendă demnă de istorie, Paganini a fost prin excelență un om al spectacolului. Acuzat că ar fi fost scripcarul diavolului, Paganini îmi pare mai degrabă un agent al divinității. E o liniște în muzica lui care face bine.

Locul lui Noiembrie

De data aceasta, locul fiecăruia este în el însuși. Măcar o zi într-un an să avem curajul să ne întoarcem în noi, să coborâm în întunericul de care ne temem și să stăm acolo. Să ne ascultăm.

Anul trecut, Plăcerile lui Noiembrie invitau la cărți la fel de frumoase, mângâiate lung cu creionul: Viața face toți banii de Vlad A. Popescu, la Siddhartha compusă de Hermann Hesse și la Arta esenței de Dominique Loreau, 3 cărți pe care vi le recomand în continuare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>