Iunie poartă cu ea parfumurile Italiei, rândurile enigmaticilor scriitori ruși și ritmurile baladelor acid jazz, într-o alegorie abstractă. Iunie se întâmplă între două avioane și iubește cărțile de 1200 de pagini. Iunie e un mix de texturi sufletești, un mozaic de întrebări și răspunsuri și un început: de vară, de planuri, de îndrăznit.

Cărțile lui Iunie

1. Maestrul și Margareta – Mikhail Bulgakov

Reîntoarcerea la clasici are câteodată “€œpericole” pe care nu le prevezi. Pânムla jumăƒtatea căƒrții, mă întrebam dacă e ceva în neregulă cu mine, dacă nu pricep eu suficient sau dacă schemele cu personaje făcute pe hârtii nu sunt corecte. Da, Maestrul și Margareta are o matematică specială a personajelor, a emoțiilor și a cuvintelor. Cartea asta e un montagne russe în care intri cu toată energia, deși știi că ai rău de înălțime. Dar mi-a plăcut așa cum rar pot spune despre o carte că îmi place. Mi-a stârnit idei, m-a împins spre margini pe care nu le credeam atât de aproape. Domnule Bulgakov, mă’€™nclin.

2. Muriel Burberry – O delicatesă

Muriel Burberry e delicioasă! Am descoperit-o acum câțiva ani în Eleganța ariciului și atunci trăiam, citeam și mă topeam. Limbajul ei seducător are o hiper-putere: te face să salivezi la propriu la fiecare pagină. Nu sunt fan descrieri laborioase însă, pe cele din “O delicatesă”, le-am savurat ca atare, fără compromisuri. Ce e atât de frumos în povestea asta se reflectă la final, atunci când, după toate deliciile lumii, un critic gastronomic ajunge la aroma supremă, chiar pe patul de moarte. Nu vă spun despre ce este vorba, dar vă garantez că o să citiți cartea asta cu toate papilele gustative.

3. Kido Okamoto – Fiica negustorului de sake

Primul meu contact cu literatura “€œveche” japoneză mi-a adus la cunoștință 14 povestiri scrise de fiul unui samurai din anii 1900. Kido Okamoto mi l-a prezentat pe Hanshichi, un soi de detectiv a la Sherlock Holmes, care rezolva cazurile intr-o maniera originală, prin puterea deducției.

Tot Okamoto m-a învățat și ce înseamna perioada Edo, shu, Ruogoku, furisode, obi, hatamoto, susuki, yukata, ryo, setta sau la ce folosește lemnul de paulownia. În cartea lui am intrat într-o lume pe cât de diferita, pe atât de frumoasă, cu o magie aparte, cu simboluri și decenii care mi se par din altă lume. Mărturisesc c-am tremurat la unele povestiri, altele m-au amuzat iar altele m-au pus în dificultate. Însă pe toate le-am citit imaginandu-mă așezată pe un tatami.

Locul lui Iunie

Milano. Orașul care respiră fashion. Orașul brandurilor luxoase, al petrecerilor spumante și al happening-urilor cool cu oameni-miez ai industriei. Tot Milano este motivul pentru care m-am îndrăgostit de Aperol Spritz și de Campari cu portocale roșii, de șosetele cu buline purtate în sandale și de sutele de magazine – concept din Galleria Vittorio Emanuele.

Am simțit cel mai bine Milano pe străduțele din apropierea teatrului La Scala. Cele mai intense arome le-am gustat în botega Sapuri – un loc micuț și cochet unde scaunele în formă de dopuri de plută te invită la devorat infinite rețete de pizza. Locul în care m-am relaxat cel mai bine a fost Perimetro – Good Food District. Un altul a fost Salsamenteria di Parma – o agitație haotică și amețitoare, în care am gustat supremele tortelli alla parmigiano. Milano, salută-mi în iunie și înghețata din cupele de la LO VOGLIO. Spune-i că mi-e dor și că o voi re-gusta când voi fi prin preajmă.

Muzica lui Iunie

Sia. Ane Brun. Eagles. Waldeck. Pasărea Colibri. Muzica lui Iunie e diversă, copilăroasă și plină.

sursa foto 1: pinterest.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>