Elena Oglindă
24 / 24 cu Elena Oglindă
12 April 2017
Simona Musca
24 / 24 cu Simona Muscă
20 April 2017
Show all

Luminița, mon amour – Cezar Paul Bădescu

Luminita mon amour

Luminita mon amour

Pagini: 222

Editura: Polirom

Nota: 9

Îmi plac mult autorii români pentru că, dincolo de poveste, se joacă cu toate sensurile cuvintelor care doar în graiul nostru dulce pot avea atât de multe căi de descifrare. Cezar Paul Bădescu are ceea ce se numește „creion bun”. Scrie bine, cu vână, cu nerv, articulat, impunător, credibil. Subiectul nu-i nici pe departe așa cum e prezentat pe copertă, dar nici n-aș putea recomanda cartea unor pudibonzi. Prima felie este într-adevăr… plină de goliciune, dar reprezintă totodată și începutul poveștii Luminiței.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Autorul, narator și personaj al propriei cărți, reușește să descrie aproape cinematografic fiecare rând (poate nu degeaba a fost ușor de transformat în scenariu de film?!). Dacă la început amorul (făcut cu îndârjire) îi unește pe cei doi, treptat, o dată cu anii, lucrurile se transformă, coborând pe o pantă nevrotică. Fără să fie trecută în vreun nomenclator de boli, Luminița suferă de „fobii” care mai de care mai absurde și mai descurajatoare. Frica de înălțimi, frica de locuri publice, frica de ieșit din casă, frica de locuri înguste, toate se alinează în dicționarul personal al Luminței, transformând-o în subiect de lectură.

O chestiune sensibilă este și tratarea la persoana I a Bisericii, subiect pe care nu îl voi aborda aici, pentru că îmi pare o experiență subiectivă, atât a ctitorului cu lectura cât și a acestuia cu Biserica. Vă las să descoperiți.

Ceea ce mi-a plăcut și cred că nu poate fi contestat, este stilul lejer, viu și bine cartografiat în geografia poveștii a lui Cezar Paul Bădescu. Nu de alta, dar Luminița, mon amour mi-a trezit și pofta de alte povești semnate de același nume.

Luminita mon amour

Pasajul preferat

„Adevărata problemă era că Luminița era infirmă și că infirmitatea ei nu era numai motorie. Statul în casă o făcea suspicioasă, uneori chiar paranoică. Când mă întorceam din oraș îi povesteam mereu ce făcusem dar nu o dată această treabă se lăsa cu reproșuri.”

*** pasaj ales la întâmplare, doar pentru că mi-a fost greu să aleg ceva reprezentativ.

Lectură cu folos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>