Elixirul dragostei
Elixirul dragostei – Eric Emmanuel Schimtt
2 April 2016
AUTOR 2016 #theFwordEdition
AUTOR 2016 ­ #theFwordEdition
5 April 2016
Show all

Lecții de magie. Cum să-ți cultivi creativitatea – Elizabeth Gilbert

Lectii de magie

„Nu contează cum te strigă ceilalți. Contează la ce nume răspunzi tu.” W.C. Fields

Lectii de magie

Știi cărțile acelea pe care ai impresia că le citește toată lumea și că în vitrinele librăriilor au explodat doar titlurile cu pricina? Cu siguranță știi. Autobuz, metrou, parc, cafenea – oriunde ai fi, toată lumea răsfoiește aceeași carte.

Nu judec o carte după coperțile ei, însă nici dacă-i văd culorile pretutindeni nu pot să zic că-s încântată. Așa mi s-a întâmplat cu cea mai nouă apariție a lui Elizabeth Gilbert, pe care am citit-o datorită Cristinei (mulțumesc Cristina!) pe de o parte și datorită invitației lui Dragoș la dialog. Și nu-mi pare rău deloc!

Elizabeth Gilbert își începe cartea vorbind despre frica de care ai nevoie și frica de care nu ai nevoie, despre cea care îți distruge orice inițiativă și despre cea pe care hotărăști să o înfrunți, pentru a-ți urma visul. Concluzia pledoariei despre frică este însă simplă: un instinct plictisitor. ”Pe asta voiam să-mi construiesc eu întreaga identitate? Pe cel mai plictisitor instinct al meu? Pe reflexul de panică al celui mai nătâng mormoloc?”.

Elizabeth Gilbert predică apoi curajul, într-o formă în care te invită să pui osul la treabă: „Curajul înseamnă să faci ceva înspăimântător. Neînfricarea înseamnă să nici nu înțelegi măcar ce vrea să spună cuvântul înspăimântător.”

Apoi, după preludiul primelor povești, cititorul face cunoștință cu ceea ce eu aș fi preferat să se păstreze ca „Big Magic”. Astfel, autoarea începe să ne facă cunoștință cu universul magic al ideilor.

”Cred că planeta noastră nu e locuită doar de animale, plante, viruși și bacterii, ci și de idei. Ideile sunt o formă de energie fără corp fizic. Sunt complet separate de noi, dar pot interacționa cu noi – chiar dacă într-un mod straniu. Ideile nu au corp material, dar au conștiință și mai mult că sigur au voință. Ideile sunt mânate de un singur impuls: să se manifeste. Și nu se pot manifesta în lumea noastră decât colaborând cu un partener uman. O idee poate trece din eter în lumea fizică numai cu ajutorul unui om.”

Lectii de magie

Despre multe dintre aceste lucruri am vorbit în dialogul cu Dragoș, însă mi-au rămas câteva lecții pe care vreau să le punctez și aici:

1. „Joan Didion: Nu știu la ce mă gândesc până nu-mi aștern gândurile pe hârtie.” 

2. Descoperirea simultană există! Și nu este doar „o expresie utilizată în comunitatea științifică atunci când doi sau mai mulți oameni de știință din diferite părți ale lumii au aceeași idee în același timp.”

3. „Cu cât te căsătorești mai curând și mai pasional cu această idee – anume că, în ultimă instanță, totul depinde doar de tine -, cu atât o s-o duci mai bine.”

4. Ați citit romanul “Mănâncă, roagă-te, iubește”? Gilbert mărturisește că a fost scris ca să se descifreze pe sine, să se cunoască mai bine, să se înțeleagă. O motivație pe cât de egoistă pe atât de benefică. La fel și cartea de față, “Lecții de magie”, a fost scrisă ca o plăcere, nu ca o carte de autoperfecționare. Lecția? Creativitatea ar trebui să fie un act egoist, nu gândit pentru ceilalți, ci doar pentru tine.

5. A fi prezent este o condiție necesară și suficientă pentru a fi creativ.

6. Autoarea face și diferența între originalitate și autenticitate, o distincție care mi se pare vitală. „Cu alte cuvinte, nu numai că arta ta nu trebuie să fie originală, dar nici importantă nu trebuie să fie. De exemplu: ori de câte ori îmi spune cineva că vrea să scrie o carte că să-i ajute pe alții, mă gândesc mereu: A, te rog, nu. Te rog nu încerca să mă ajuți.”

7. Katharine Whitehorn: „Pe cei care trăiesc pentru ceilalți îi poți recunoaște după expresia persecutată de pe fețele celorlalți.”

8. O altă concluzie subtilă a cărții: perseverență și iar perseverență. Muncă și sudoare. Pentru că ceva terminat este mult mai bun decât ceva bun. Sau „un plan bun aplicat cu hotărâre acum e mai bun decât un plan perfect aplicat săptămâna viitoare. Sau ca să parafrazez: un roman destul de bun scris cu hotărâre acum e mai bun decât un roman perfect scris meticulos niciodată.”

9. Flexibilitate, relaxare, destindere – acestea sunt cuvintele cheie în ceea ce faci. Pe scurt, Elizabeth Gilbert, mă scapă de vechiul obicei de a-mi numi munca „copil”. Pentru că, dacă ești convins că opera ta este copilul tău, cum poți să tai 30 % din el doar pentru a se încadra în spațiul alocat în revistă, de exemplu? Sau cum te descurci când cineva îți critică sau îți corectează „copilul„? Sau cum te simți cțnd trebuie să ceri suma corectă pentru „copilul” tău? Clar, „creația nu este copilul tău; eventual tu ești copilul ei.”

Pentru cel de-al 10-lea punct, m-am gândit să vă provoc pe voi să-l găsiți. Și să ne bucurăm împreună de o lecție de magie.

 

2 Comments

  1. ines says:

    Și mie mi-a plăcut ideea despre idei :). Și anume că ele sunt entități de sine stătătoare, nu ne aparțin nouă, dar au nevoie de noi pentru a se manifesta. Și, dacă noi nu suntem pe fază, atunci e posibil să meargă la un altul, mult mai dispus să le vadă.

    Și mi-a mai plăcut soluția pe care o dă ea, atunci când ai ceva de făcut, dar ți-e frică, nu știi cum să faci, nu știi de unde s-o iei. Soluția este ca, pur și simplu, să faci lucrul respectiv. Practic, ăsta a fost șutul în fund pe care mi l-am luat de la Elizabeth Gilbert, atunci când n-am mai vrut să lansez cartea :).

  2. […] cum vreau eu, când vreau eu. Și e normal. Însă inspirația se poate chema (îți recomand Lecții de magie. Cum să-ți cultivi creativitatea – Elizabeth Gilbert, e un manual de cum îți poți chema ideile). Pragmatism. Acesta e cuvântul pe care l-am […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>