J.K. Rowling a reușit o carte care te pulverizează în societatea contemporană britanică, chiar în mijlocul unei comunități bucolice de englezi care se vor a fi elită. Cu o construcție desăvârșită, J.K. Rowling reușește, dacă mai era nevoie de vreo dovadă, că a luat toate medaliile pentru talent, “pe drept” (Ordinul Imperiului Britanic, Legiunea de onoare oferită de Franța, etc.). 

E o carte despre mai multe tipuri de curaj și despre secrete. Nu e departe de a fi un manuscris care predă lecții despre ce să nu judeci, ce să nu faci și ce să nu crezi. E o carte pe care o “înfuleci” în două zile, doar pentru a menține ritmul trepidant al acțiunii.

Moarte Subita - J.K. Rowling

Ce mi-a plăƒcut cel mai mult?

Dozajul strict și torturant al misterului te face să nu te poți opri din citit. Realism fotografic mă face să-mi imaginez toate dialogurile între personaje ca într-un film – de altfel știu că anul acesta a și început o serie de episoade britanice, în colaborare cu HBO.

The Casual Vacancy în original, este un tablou original a unui mini-univers britanic, care se dezvăluie prin intermediul personajelor față de care n-ai cum să nu începi să… simți. E posibil să o compătimești pe Tessa, să nu înțelegi exact ce simte Krystal sau de ce reacționează Sukhvinder așa cum o face. E o carte-felie de viață.

 

Meritムrecitit�

Povestea cuibărită de autoare aici este printre preferatele mele, de anul acesta. E drept, nu știu dacă aș reciti-o, însă sigur voi căuta celelalte cărți semnate de J.K. Rowling (Viermele de matase, Chemarea cucului).

E interesant cum o moarte poate explora în comunitate o mulțime de reacții, atât la nivel de grup, cât și la nivel personal. Iar toate consecințele se fugăresc într-un roller coaster cu  urmări neprevăzute. E de-o realitate crudă ceea ce prezintă J.K. Rowling: scene de sex, gândurile ascunse a unor adolescenți, fanteziile politice ale unor oameni lipsiți de scrupule, modele de violență domestică ascunse sub cele mai scumpe farduri. Un univers întreg care poartă cu sine mistere și drame.

 

Pasajul preferat?

“Dificil și de-a dreptul glorios era să fii ceea ce ești cu adevărat, chiar dacă persoana cu pricină este crudă sau periculoasă, mai ales dacă este crudă sau periculoasă. Trebuie să ai curaj și să nu deghizezi animalul care se întâmplă să fii. Pe de altă parte, trebuie să eviți să te prefaci a fi mai mult decât animalul care ești: ia-o pe drumul ăsta, începe să exagerezi sau să te prefaci și devii doar un alt Cubby, în aceeași măsură un mincinos, un ipocrit. Autentic și neautentic erau cuvinte pe care le folosea Fats frecvent în mintea sa. Pentru el, înțelesul lor avea o precizie de laser, în maniera în care le aplica lui însuși sau celorlați.”

“Și se întreba pentru a nu știu câtă oară dacă era posibil ca un ansamblu de carne și oase alcătuit astfel să conțină o personalitate banală. Gaia era prima persoană care-l făcuse să-și pună această întrebare: ideea de trup și suflet ca entități separate nu-i trecuse niciodată prin minte până când pusese ochii pe ea.”

“Andrew inhala și simți forța drogului radiind din plămâni, împrăștiindu-se și descătușându-l. Trase din nou și se gândi că era ca și cum cineva ți-ar scutura mintea ca pe o cuvertura, astfel încât să se reașeze fără cute, iar totul să devină neted, și simplu, și ușor, și bun.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>