Éric-Emmanuel Schmitt
Nu-l merităm pe Éric-Emmanuel Schmitt.
10 December 2015
Placerile lui ianuarie 2016
Plăcerile lui Ianuarie
5 January 2016
Show all

Cele mai frumoase 10 cărți pe care le-am citit anul acesta

top carti 2015

2015 a fost un an cu o caligrafie limpede. Am început cărți pe care le-am abandonat pentru neregăsirea mea în ele. Am citit cărți care m-au scos din zona de confort. Am cunoscut personaje pe care le-am iubit, le-am certat sau le-am admirat. Am descoperit autori pe care nu-i gustasem până acum și, fără menajamente, am renunțat la alții. Am citit 46 de cărți anul ăsta (52 dacă reușesc să termin tot ce am pe noptieră până la sfârșitul lui.)

top carti 2015

Grea misiune podiumul ăsta. Ar fi primul an când fac asta. Și chiar sunt curioasă dacă vă regăsiți vreo lectură (preferată ori ba) printre ale mele.

1. Donna Tartt – Sticletele

O carte căreia nu i-am scris nici măcar o propoziție. Cea mai bună carte citită de mine anul acesta. Cea mai bună poveste, cele mai tangibile personaje, cea mai frumoasă voce. O carte de 1200 de pagini citită într-un timp record. Recomandarea mea ce mai plină de miez, care se recomandă ipso facto.

Usa - Magda Szabo

2. Magda Szabó – Ușa

Despre Ușa am scris pe blog. Este una dintre acele cărți care îți rămân adânc crestate în memorie, de parcă ai fi trăit fiecare pagină la timpul ei.

Agatha Christie - Autobiografia

3. Agatha Christie – Autobiografia

Pentru cei în căutarea unei lumi care a existat și-a unei vieți pe care prea puțini o cunosc.

O cale îngustă spre nordul îndepărtat - Richard Flanagan

4. Richard Flanagan – O cale îngustă spre nordul îndepărtat

O mărturie încrâncenată a războiului, într-un dozaj care se compune din imagini ale lagărului de muncă, ale foametei, durerii și crimelor de război.

5. Paul Morand – The Allure of Chanel

Pentru că obsesia mea cu viața lui Chanel a ajuns până la secrete de-ale ei, dezgolite în fața unui prieten bun, în persoana lui Morand.

6. Rachel Joyce – Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry

O poveste care mi s-a agățat de suflet pentru personajul ei. Harold Fry, oricât de fictiv ar fi, rămâne tottuși personajul meu de suflet.

7. Éric-Emmanuel Schmitt – Pe când eram o operă de artă

Éric-Emmanuel Schmitt și atât.

8. Mihail Bulgakov – Maestrul și Margareta

Maestrul și Margareta are o matematică specială a personajelor, a emoțiilor și a cuvintelor. Și e una dintre dovezile pentru care rușii sunt considerați cei mai mari scriitori ai lumii.

9. J.K. Rowling – Moarte subită

O poveste cuibărită într-o carte așa cum rar întâlnești. Un soi de volum jurnalistico-beletristico-fotografic.

10. Kido Okamoto – Fiica negustorului de sake

Primul meu contact cu literatura “€œveche” japoneză, care mi-a făcut cunoștință cu 14 povestiri scrise de fiul unui samurai din anii 1900.

 

Șiiii, pentru că fără doar și poate a fost cea mai surprinzătoare descoperire a anului, aș vrea să-l pomenesc pe-un loc special pe George Arion cu a lui Insulă a Cărților.

P.S.: vreți să fac un top 5 al celor mai… sensibile și emoționante cărți din 2015? Sunt alte 5.

3 Comments

  1. Dana Dumitru says:

    “Sticletele” şi “O cale îngustă spre nordul îndepărtat” se vor regăsi cu siguranţă şi în topul meu :)
    E aş fi curioasă să ne zici dacă din cărţile citite pe anul ăsta sunt şi unele care simţi că ţi-au irosit timpul sau nu ţi-au plăcut 😛

  2. Georgiana Ciofoaia says:

    Dana, provocatoare întrebare mi-ai aruncat aici. Eu, recunosc, sunt genul acela de cititor care iubește toate cărțile. Citite și necitite (încă). Așa că n-aș putea să-ți spun cărți care mi-au irosit timpul, însă aș putea numi câteva cărți care m-au dezamăgit. De exemplu J.D. Salinger in “De veghe în lanul de secară”, m-a enervat imaturitatea lui Holden. Chiar și cea din momentele cheie. Sau Alain de Botton în “Eseuri de îndrăgostit” datorită tuturor acelor cuvinte așezate în sintaxe delicioase alături de pasaje de-a dreptul plicticoase și fără rost.

    Doar că eu consider că și aceste titluri trebuie cititte. Pentru că au stârnit o reacție. Titlurile pe care nici nu le menționez, sunt rezultatul unei uitări și a niciunei impresii. Nici o emoție, nici un mușchi interior tresărit. Dar despre astea, îți povestesc altă dată. :)

    • Dana Dumitru says:

      “De veghe în lanul de secară” am început-o prin liceu, dar nu am mai terminat-o pentru că nu mi s-a părut îndeajuns de captivantă. Curios mi se pare că Sylvia Plath este comparată cu Salinger iar eu pe Sylvia Plath o ador. Cine ştie, poate la un moment dat voi avea răbdarea necesară să o iau de la capăt.
      La “Eseuri de îndrăgostit” m-au cam enervat teoriile lui Alain de Botton cum că dragoste ţine mai mult de curcumstanţe şi mai puţin de voinţă/dorinţă.
      Da, până la urmă orice carte e interesantă în felul ei, doar că uneori tot am impresia că dacă nu a fost pe placul meu a fost cumva o pierdere de timp în condiţiile în care avem mii de titluri diferite din care puteam alege.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>