Una dintre întrebările care ajung să te obsedeze, dacă te învârți în domeniul brandingului sau al marketingului este cum ajungi la povestea ta sau a produsului tău: o descoperi sau o inventezi?

Există teorii care susțin că storytellingul e o chestiune aproape matematică – detalii aflați într-un articol despre cum se face storytelling, “la scală”. Așadar ADN-ul storytelling-ului conține cifre, statistici și măsurători, nu doar povești.

Pe de altă parte, există voci care susțin că storytelling-ul este o strategie de marketing de conținut, ceea ce înseamnă că poate avea doar indici calitativi. O bucată de opinie redactată coerent găsiți într-un articol scris excelent despre cum storytelling-ul revine în “brațele” marketing-uluiwe need to return to telling our stories and engaging our audience with interesting information. The good news is you need not develop thousands of pieces of content, but you must be smarter about what you are distributing. 

Un articol edificator citit zilele trecute mi-a readus aminte că storytelling-ul nu este numai o strategie amuzantă care creează engagement, ci una prin care poți dezvolta loialitate față de brand, încercând un compromis între dezvoltarea pe verticală (construind povestea în jurul scopului tău) și cea pe orizontală (punând întrebări, comunicând cu clienții tăi, fiind adaptabil în funție de consumatorii tăi și dorințele lor).

În opinia mea, spusul de povești cu caracter comercial are două valențe: pe de o parte descoperirea (fie ea și a unei semințe de poveste) iar abia apoi ambalarea poveștii intr-un context favorabil business-ului tău. O paralelă pertinentă și amuzantă este cea între construirea unui story valid cu aruncarea într-o piscină, pe care o puteți citi în The High Dive: Making a Splash with Storytelling.

Câteva povești descoperite săptămâna aceasta

Expedia reușește să devină un brand sociabil prin campania Back in Time.

Un proiect descoperit recent ne spune că “all you need is scânduri și cuie“.

Despre Lee Miller și pasiunea mea pentru oamenii ciudați v-am mai povestit eu, iar articolul aici citit mi-a plăcut teribil.

Și teatrul trebuie să aibă poveste, după cum bine spune actrița Alexandra Fasolă (pe care apropo, am văzut-o la repetițiile deschise pentru “Omul cel bun din Seciuan”, în regia lui Andrei Șerban și pe care am de gând s-o urmăresc de acum încolo).

Sursa foto: www.huffingtonpost.com

În rest, vă doresc zile de poveste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>