M-am întrebat întotdeauna de ce reținem atât de ușor evenimentele “periculoase” din viața noastră. Explicația e simplă: atunci când ne este frică creierul secretă o cantitate mare de adrenalină. Adrenalina este de fapt un hormon (epinefrină – de care sigur ați auzit în toate serialele cu doctori începând de la House până la Grey), care joacă un rol important în încercarea organismului de a reacționa în situații de urgență. Deci se comportă ca un neurotransmițător. Adică, datorită adrenalinei suntem în stare să simțim frica, de exemplu. De ce m-am oprit asupra acestui sentiment? Veți vedea. Nu intrăm în detalii psiho-medicale, dar ca să fie clar pentru toată lumea: eveniment – adrenalină – frică.

Frică – adrenalină și memorie

Frica este codificată în circuitele noastre neuronale prin amigdalăƒ, un nucleu mic, de forma unei migdale, compus din neuroni, aflat în lobul temporal medial al creierului. “Pentru psihologi și neurologi amigdală este o regiune deosebit de interesantムa creierului deoarece joacムun rol în procesul de învățare emoționalムși poate avea efecte profunde asupra comportamentului uman și animal“.  sursa 

Clar și până aici, nu? Mai adăugăm un item ecuației noastre: eveniment – adrenalină – frică – învățare emoțională (despre care știm deja că e cel mai puternic tip de învățare).

Ei bine, cu toate informațiile astea la pachet, vă invit să urmărim un video mai mult decât “înfricoșător”:

We Better Hope This New Way Of Advertising Never Comes True

Mda, de acord, e un pamflet destul de reușit. Și totuși, dacă toate reclamele seamănă între ele, nu asta e viitorul spre care ne îndreptăm? Creearea unor experiențe senzoriale “€œde neuitat”?

Se creează astfel un tipar al celor mai “impactante” (mă amuză cuvântul) campanii – consumatorul este implicat direct în reclamă, astfel încât ajunge ca el însuși să fie reclama. Ce poate fi mai puternic decât o amintire dintr-o situație extremă peste care pui și eticheta unui brand? Eu nu găsesc nimic altceva.

Părerile sunt împărțite. Unii consumatori cred că e o exeriență traumatizantă, recunosc că brand awarness-ul ar crește dar spun că n-ar cumpăra niciodată de la brandul respectiv. Așa să fie oare? Pe de altă parte, companiile par a nu lua în seamă și riscurile (*sunt curioasă ce înseamnă managementul riscului într-o astfel de situație). Voi ce spuneți?

Resurse:

Aici am găsit câteva resurse care vorbesc despre construirea brandului pe emoții: http://aytm.com/blog/research-junction/building-a-brand-based-on-emotions-fear/

Și, dacă v-am stârnit curiozitatea, vă invit și la lectura lui Martin Lindstrom – Branduri Senzoriale (se bazează pe aceeași idee că simțurile primare se pot transforma în emoții, emoțiile în povești unice spuse de brand iar aceste povești se convertesc în vânzări).

Cât mai mult curaj!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>