Gura lumii spune că ai atâtea vieți câte cărți ai citit. Și, cumva, în mintea, sufletul, mâinile unora se nasc povești așa cum n-am putea, nici unul dintre noi să le aibă. N-aș putea în nici un caz să fiu Anne, Scout sau Milarepa, niciodată. Zilele trecute îmi mărturisea cineva că nu pricepe care e rostul lecturii. Aș minți dacă aș spune că am fost șocată. Mi s-a mai întâmplat să fiu pusă pe-un catarg al motivelor care să răspundă pertinent la întrebarea “de ce arunci naibii, banii pe cărți?”.

E poate întrebarea care-mi place cel mai mult și pe care o urăsc la fel de mult. Răspunsul mi se pare evident. Argumentele, logice și cel puțin de bun simț. Dar parcă niciodată nu sunt destule. Parcă nu simt că reușesc să-l fac pe interlocutorul meu să înțeleagă ce simt atunci când citesc. Iar să pun o carte cu de-a sila în mâinile cuiva, mi se pare un act de profanare pe care nu-l merită nici un autor.

Așa că m-am gândit ce-aș putea face. Și, o să incit. O să seduc. O să amețesc mințile luminate care nu înțeleg plăcerea orgasmică a lecturii să mi se alăture în procesul prin care dobândim mai multe vieți. Cum? Nu, n-o să scriu recenzii. Am mai spus-o de câteva ori că eu nu fac asta. Dar pot în schimb să scot în evidență ceea ce mi-a plăcut mie la o carte. Pot să cert personajele unui autor, le pot invidia pentru deciziile lor sau pot să învăț din greșelile lor.

Oricum ar fi, o dată pe luna, vă invit în cafeneaua mea, unde vă povestesc câte ceva despre cărțile care mi-au adus mie ceva în plus. Să nu mai zăbovim așadar la intrare, că-i frig afară și n-avem mănuși.

1. Patru femei, patru povești – Aurora Liiceanu

Fără voia ei, e cu siguranță prima care-mi vine în cap atunci când cineva îmi cere să-i recomand o carte foarte bună. Nu schimbă vieți, dar schimbă percepții. Pentru mine cartea asta reprezintă un manual al lui “€se poate”.

Departe de a fi feministă, Aurora Liiceanu reușește să te facă să-ți dorești să citești numai biografii. E a treia ei carte pe care o citesc și n-am de gând să mă opresc aici. În cazul de față, împreună cu Antoaneta Taneva – Nandriș reușește să contureze cele 4 dimensiuni care să definească asemenea unor “sindroame”, cele patru mari dorințe ale oamenilor: puterea, iubirea, banii și, nu în ultimul rând, aventura.

Pentru cine e curios să știe mai multe despre viața lui Coco Chanel, să afle de ce Elisaveta Bagreana e laureată a Premiului Nobel, cine a fost cu adevărat Cecilia Stork și ce înseamnă viață trăită între extreme precum cea a lui Lee Miler, vă invit generos la o porție de biografie și analiză introspectivă în mințile și inimile unor femei deosebite.

Cartea se asortează la un ceai verde cu iasomie, în sufragerie sau în metrou, dimineața.

2. Nu te mișca – Margaret Mazzantini

Într-un cu totul alt registru e cartea lui Margaret Mazzantini. La polul în care stilul pasional, învăluit într-o poveste despre viață, moarte, sex și dragoste întâlnește personaje controversate, se naște un monolog pe care nu-l poți uita nici după ce ai închis ultima copertă.

Cartea asta e un soi de friptură bogată, în sânge, după ce 8 ani ai fost vegetarian. Cu toate astea, nu-ți lasă nici un gust. E ca o pastilă pe care o înghiți și știi că o să-și facă efectul, dar fără să-i simți gustul. E o vitamină de energie, care-ți stârnește întrebări și care te face să te revolți. Pe mine m-a făcut să mă uit în adâncurile mele și în jur. E o carte dură și sensibilă în același timp. E ca o palmă zdravănă pe care ți-o dă un părinte care te iubește, doar ca să te înveți minte.

Se citește cu o cană cu lapte cald și scorțișoară alături. Fără a te încrunta. Deși n-o să poți rezista.

Timp frumos și generos să aveți.

Sursa foto:  pinterest.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>