Mă apucă nostalgiile. Nu des, însă toate sunt legate de oamenii pe care i-am cunoscut și locurile în care am dospit. Am câteva săptămâni bune de când mă tot gândesc cum să fac să vă povestesc despre primul meu job. De ce? Pentru că oamenii de acolo au împlinit luna trecută 20 de ani de când sunt și la propriu și la figurat, o echipă.

 

Primul meu loc de muncă oficial, cu acte în regulă și toate patalamalele necesare a fost într-un loc în care mulți visează să lucreze: oameni unul și unul, dragoste la tot pasul, aur și diamante care te înconjoară în fiecare zi. La propriu. În mai, anul acesta, Coriolan a împlinit 20 de ani de existență și, pentru că n-am fost alături de ei în Iași, să le strâng mâinile dar și pentru a celebra cei 20 de ani de când Coriolan este făurar de fericire, m-am gândit că ceea ce știu eu să fac cel mai bine este să-i spun povestea.Coriolan - Musicescu

Cu Raluca Gavrilescu, cel mai fain specialist în Naming pe care-l cunosc

La Coriolan am ajuns într-o vineri de toamnă, după-amiază, la un interviu cu Manu, directorul de marketing de atunci, interviu la care am tremurat cât m-au sugrumat emoțiile. Primisem o recomandare de la Raluca, alături de care lucrasem o vară, în cel mai #wow internship care a existat vreodată! Mi se părea incredibil să pot scrie despre aur, diamante, pietre prețioase, inele de logodnă și simboluri de iubire, create în Iași pentru cupluri din toată țara.

Mi se părea incredibil să pot cerceta detalii despre pietre prețioase și să mă îngrop între cărți care explică istoria bijuteriilor. Mi-am dorit să iau interviul asta cu orice preț și l-am luat! Câteva luni, în paralel cu masterul, mă duceam la magazinele Coriolan din Iași, luam interviuri, vorbeam cu consultanții și scriam articole despre orice, de la cum se făurește un inel de logodnă până la ce fel de bijuterii se potrivesc copiilor la botez.

Până la sfârșitul anului ajunsesem să mă implic atât de mult în tot ceea ce înseamna Coriolan, că invitația de a lucra full-time în jobul visurilor mele, nu a întârziat. Urma să fac parte dintr-o echipă de oameni pe care aveam să-i păstrez și-n minte și-n agenda de ieșiri la cafea, mult timp de-aici încolo. N-o să dau nume. De data asta trebuie să mă credeți pe cuvânt.

405704_311860885530802_1337637833_n

În culisele primului eveniment organizat cu echipa, alături de Tavi și Simona. Alex ne făcea poza. Mă întreb pe unde erau George și Manu?!

Coriolan a făcut și face lucruri foarte frumoase. Nu știu câți din cei căsătoriți poartă ca simbol al iubirii un lucru 100% făcut în România, de la design, proiectare și fabricare, însă știu cu siguranță că-n spatele numelui ăstuia shakesperian, se află oameni care muncesc și cu drag și cu sârg.

Da, nu întotdeauna lucrurile sunt roz. Se întâmplă ca prețul aurului să scadă brusc pe bursă, sau să crească la fel de vertiginos. Se întâmplă ca o pereche de verighete să se rătăcească în drumul lor spre cine știe unde. Se întâmplă ca măsura unui inel să fie mai mare. Sau ca un consultant să aibă o zi mai… grea și să nu zâmbească de la un capăt la altul al alegerii unor verighete. Se întâmplă, nu zic ba.

Vă spun însă, cu mâna pe inimă, că nimic nu este rău intenționat. Că oamenii care lucrează acolo chiar pun tot ce au mai bun în munca lor. Și, pentru că nu sunt omul care aruncă laude gratuite, sunt oameni acolo asupra cărora merită să-mi îndrept bucuriile. Unul dintre ei este domnul Mânzățeanu, cel care a fondat brandul acum 20 de ani și care este un om extraordinar, cu povești ticluite prin toate colțurile lumii. ȘI-acum țin minte că de fiecare dată când se întorcea din vacanță ne cadorisea cu dulciuri tradiționale, de la rahat turcesc sau bomboane italienești până la ciocolată cu vodkă rusească.

Un alt om este Dragoș, creativul din spatele tuturor modelelor de bijuterii pe care le găsiți în magazine și una dintre personalitățile care îți marchează punctele alea mici dar importante, pe care de obicei, le treci cu vederea. Un altul este Oana Iliescu, actualul director de marketing, un om pe cât de cald, pe atât de pus pe fapte mari.

Manu mi-a rămas aproape de suflet ca un mentor pe care l-am primit printr-un noroc al sorții și la care mă întorc cu gândul de fiecare dată când mă aflu în impas.

Oameni. Mulți și din cei mai buni. De la care îmi place să cred că am reușit să „fur” spuma. Cred că, de fapt, la Coriolan am învățat să muncesc. Să pun drag în tot ce fac. La Coriolan am învățat să am răbdare, să organizez pas cu pas un eveniment sau să leg mesajul unei campanii din online în offline. Și tot la Coriolan am scris primul meu album-catalog, primele pliante și primul mesh așezat pe o clădire din centru.

Coriolan mi-a rămas tatuat pe inimă. Cu toate ale lui. Și tare mi-aș dori să puteți cunoaște măcar puțin din frumusețea pe care am cunoscut-o eu aici! Aur și zâne bune să aveți!

P.S.: acest articol nu este un advertorial, ci o poveste adevărată și trebuie tratată ca atare. Mulțumesc. Mă’nclin.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>