Plăcerile lui Martie 2019
Plăcerile lui Martie
8 March 2019
Show all

Nu cred în scurtături

J5AQI42431

J5AQI42431

Sunt în aeroport, într-unul dintre rândurile care înaintează pentru controlul de securitate, la intrarea în țară. O doamnă trecută bine de prima tinerețe, dar în putere, se agită nevrotic între cele două linii formate civilizat. Își mișcă capul într-o parte și în alta, încearcă să se împingă în față și în spate, însă nu se așază la nici un rând. Cu toate acestea, înaintează în vreme ce fiecare dintre pasagerii avionului s-au așezat într-un șir indian și așteaptă să le vină rândul.

Chiar când să ajung în fața polițistului de frontieră, își face loc cu coatele și trece în fața mea. Sunt luată prin surprindere, așa că nu spun nimic. Doar fac ochii mari și încep să clocotesc. Silviu – care e în spatele meu – o atenționează că nu era ea la rând.

– Da’ ce? Nu tot ajungem toți în același loc? verbalizează „doamna” pe un ton care mă face să dau în clocot pe dinăuntru.

– Nu, doamnă, nu despre „același loc” este vorba. E vorba despre respect.

*   *   *

Din clasa întâi și până am terminat ultimul curs de master, mi-am făcut toate temele. Mi-am scris singură compunerile,  mi-am pregătit singură ierbarul, mi-am îndeplinit toate sarcinile unei cercetări sociologice pe teren. N-am trișat. N-am ales „calea mai scurtă”. N-am fentat niciodată nici un rând și nici o coadă.

De când mă știu, am traversat numai pe verde. Și am ales să fac întotdeauna toată treaba, până la capăt. Mi-am asumat mai mult decât ar fi fost nevoie în (poate prea) multe dintre cazuri. M-am întors de multe ori din drum, ca să-i dau restul corect vânzătoarei. Sau ca să duc înapoi o eșarfă sau bani unei persoane pe stradă.

Dar nu despre mine e vorba. Ci despre respect. Despre ceea ce pretindem tuturor în jur și, cu toate astea, habar nu avem să oferim. Iar respectul, cred eu, stă la baza oricărui tip de contract social. Îți place să fii respectat? Atunci… fă cum crezi de cuviință.

„Scurtăturile” sunt una dintre cele mai întâlnite forme de nerespect. „Pentru că e mai simplu”, „pentru că face și celălalt”, „da’, ce eu-s mai prost?” – le-am auzit de foarte multe ori.

*   *   *

Ne place când mergem în altă capitală europeană și acolo respectăm curățenia străzilor. Acolo stăm cuminți la rând. Acolo nu vociferăm. Coborâm din aeroport și, prin magie, chiștoacele de țigări aterizează chiar în mijlocul trotuarului – sau chiar pe tine, dacă ești mai „norocos”. De ce e mai simplu să respecți regulile în altă „casă”?

*   *   *

Mi-e foarte greu să înțeleg de ce nu învățăm din istorie. A noastră sau a altora. Țin minte cum, după octombrie 2015, auzeam aproape peste tot numai regrete și „de acum nu o să mai aleg scurtături” sau „de azi înainte o să respect toate regulile așa cum trebuie”. M-am gândit foarte multă vreme dacă eu am ales vreodată vreo „scurtătură”. Și mi-am dat seama că nu. Altfel, în viziunea mea, m-aș fi înșelat pe mine.

Scurtăturile astea sunt precum spălatul doar pe jumătate din față – ce rost are să te „complici” dacă nu faci treaba până la capăt și cu simț de răspundere?

Da, poate că „șmecherismele” sunt soluții care te vor aduce mai „în față”. Dar cred cu tărie că tot ele te vor denigra. Și că vorbesc celor din jur despre ADN-ul bunului simț pe care l-ai pierdut. Și sunt convinsă că mai există oameni ca mine, care nu cred în scurtături.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>