Fistic
Plăcerile lui Noiembrie
8 November 2017
Decembrie
Plăcerile lui Decembrie
4 December 2017
Show all

Noua definiție a fericirii. Eseu proletar

Când mă uit în sus, în drum spre redacție, văd uneori imaginea asta. E cea mai mare bucurie în zilele fără spor.
Când mă uit în sus, în drum spre redacție, văd uneori imaginea asta. E cea mai mare bucurie în zilele fără spor.

Când mă uit în sus, în drum spre redacție, văd uneori imaginea asta. E cea mai mare bucurie în zilele fără spor.

Căutăm de zor succesul. Adică, în traducere, fericirea. O căutăm în planurile mărețe și în detalii, în muncă sau în brațele celor din jurul nostru. Credem că fericirea stă în numărul de (inserați aici orice), însă lucrurile nu stau deloc așa. Cei mai înțelepți și sereni oameni cu care am stat de vorbă, mi-au demonstrat care este definița succesului. 

 

Succesul nu se măsoară în cifre, în branduri strălucitoare ori în amprente puse pe hartă. Înțelesul dintotdeauna al succesului este pe cât de banal, pe atât de greu de obținut și se rezumă la un singur element: a fi îndrăgostit.

Când ești îndrăgostit de ceea ce faci, de oamenii care te înconjoară, de munca ta, de rezultatele tale pe acest pământ, când te îndrăgostești de mâncare sau de desert, de o plimbare nouă sau când simți fluturi în stomac, atunci ești fericit. Când ești veșnic îndrăgostit de minunile pe care le creează natura, când culorile din copacii Toamnei te conduc la euforie, când „înnebunesc salcâmii” și tu nu poți fi cuminte, atunci ești fericit!

Îndrăgosteala este cea mai mare lipsă a oamenilor de astăzi. Fuga de la una la alta și viteza amețitoare care ne înghite, nu mai lasă loc gesturilor de „îndrăgosteală”. Câteva ore în tihnă, apropierea de natură, un desert spontan, un telefon de „hai pe-afară” ne-ar fi suficiente dacă nu ne-am lăcomi. Joaca de-a adulții, jocul de-a responsabilitatea ne corodează, ne încastrează într-o carapace tare fragilă de… neomenie.

Tot nefirescul oamenilor care merg butonând în iphone (recunosc, făceam destul de des asta) m-au întristat foarte tare, de când a început să tomnească în București. Atâtea frunze care se agață în păr, atât bucurie și atâta culoare și pentru cine?! Pentru cele câteva priviri care parcă nici nu mai știu să privească? Avem o poezie care se recită chiar printre noi și nu știm s-o ascultăm.

Evident, (mulți vor spune) idealizez. Dar nu bagatelizez, vă rog să mă credeți. Da, am marea fericire și marele noroc de-a respira făcând ce îmi place cel mai mult pe lumea asta: să culeg povești, pe care să le torn pe hârtie. Mare lucru! E mare lucru să poți visa ceva și să se împlinească aievea. E mare lucru și să poți întâlni inimi care ți se deschid fără taine și care-ți deschid ușile celor mai tainice din secrétaire-ul personal. E mare lucru să fii sănătos și toți ai casei fără nevoi mai aspre decât un algocalmin sau un nurofen din când în când. E mare lucru să ți se înmoaie genunchii în față la Prado sau în Atelierul lui Brâncuși din Paris.

Concluzia: cea mai valoroasă monedă este emoția. Numai ea poate cumpăra fericirea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>