attitude pilates

 

Timp de citire: 3 min.

Astăzi, 1 martie. Nu, nu e despre flori. Ar putea fi. Dar pentru mine, cel puțin nu e. E despre REcalibrare.

Anul trecut pe vremea asta, eram printr-o clinică, îmi „reparam” o anemie. Acum doi ani aveam o contractură la spate. Acum trei ani, mă lua salvarea de la birou. Din ce în ce mai bine, aș putea zice.

Scriu rândurile astea pentru că astăzi a trecut fix o lună și o săptămână de când ceva s-a schimbat. Și asta datorită unei mâini de oameni care modelează… atitudini. Așadar, acum o lună și o săptămână eram cu spatele praf, cu tot pachetul de dureri de spate, contracturi, coloană slabă, fără vlagă, cocoșată (chiar bine) și peste poate de tensionată. Și cu un spirit un pic frânt. Să ne-nțelegem, nu am practicat niciodată cu regularitate un sport, nu m-a preocupat nici o rutină sănătoasă de „avut grijă de mine”. Cu alte cuvinte, nu m-am pus niciodată pe primul loc.

*   *   *

La sfârșitul anului trecut am hotărât să schimb asta. Am ajuns cu o oboseală cronică (și doar din vina mea, a ambițiilor mele stupide și din prioritizare incorectă) și epuizată. Maximum. Nu voiam decât să dorm. (M-am gândit mult dacă să scriu toate lucrurile acestea, pentru că eu sunt mereu o vitează și nu mi-am lăsat niciodată la vedere vulnerabilitățile, însă cred cu tărie în concluziile la care am ajuns și la faptul că vreau să le împărtășesc.)

*   *   *

Ca să explic contextul, trebuie să știți că pe Luminița – unul dintre antrenorii mei de pilates și omul în care am cea mai mare încredere – am cunoscut-o acum 4 ani, când m-am dus la Attitude Studio să îi iau un interviu pentru Forbes Life. Am fost cucerită. De ea, de studio, de ceea ce părea atunci magie: pilates. Acum 4 ani, credeți-mă pe cuvânt, pilates-ul era ceva foarte nou și inedit. Ba l-am și încercat la invitația lui Lumi (am mers o vreme o dată pe săptămână, dar nu m-am ținut).

*   *   *

Acuși ajung la concluzia din titlu, mai aveți „puțintică răbdare”.

Ecuația e foarte simplă: un om care făcea declarație de dragoste muncii lui, sacrificându-se (în mod prostesc) pe altarul unor task-uri, ajunge la limita sănătății lui, în care corpul îi cedează. Și nu oricum, ci deodată. Tot. Și se trezește. Nu-și reproșează, nu se vaită, dar hotărăște să schimbe ceva.

Și se apucă de pilates. De trei ori pe săptămână. Și, după o lună și-un pic, ceața i se ridică de pe ochi și se convinge că, pentru a funcționa la capacitate maximă, are nevoie să aibă grijă de sine. Se convinge că mesele pot fi trei într-o zi și că luxul adevărat e în posibilitatea de a te simți bine. De a fi sănătos. De a putea să ridici un băț deasupra capului fără să plângi de durere.

1 martie nu e despre flori dăruite ocazional. E despre câte „o petală” pe care ar fi tare bine să ți-o „administrezi” constant. E despre construcția de lungă durată, despre acea „cărămidă peste cărămidă”, despre disciplină. Despre bucuria de a fi bine. 

Îi admir din inimă pe cei care vin de 5 sau 6 ori pe săptămână în studio. Sunt cei care își fac programul în funcție de orele de pilates (da, așa procedez și eu acum). Sunt cei care au privirea senină și sunt limpezi în acțiuni, lucrează ușor și par că au terminat cursuri de balet – secția Intensiv. Pentru ei, 1 martie nu e despre flori. E despre rutina pozitivă de a veni în studio. De a mai adăuga ceva la ei înșiși. De a se respecta. De a-și păstra echilibrul.

*   *   *

Luați-vă azi 5 minute și gândiți-vă la ce puteți face mai mult pentru voi (și pentru corpul vostru care vă susține). Poate să mergeți la un masaj o dată pe lună. Sau poate să dormiți mai mult. Sau poate să stați la soare în pauza de prânz, cu mintea goală. Nu știu, orice. Pe mine m-a ajutat pilates-ul. Mănânc mai bine, dorm mai bine, pășesc mai conștient, stau mai dreaptă. Pe voi s-ar putea să vă ajute altceva. Doar acordați-vă atenție. Viața asta e prea scurtă s-o umplem cu dureri.

Iubiți-vă mai mult și aveți grijă de voi,

Georgiana

P.S.: în imagine e mărțișorul pe care l-am primit astăzi de la Attitude. Doar așa, pentru că e primăvară.

P.P.S: Lumi, Dana, Andrei, Daniel, vă mulțumesc din inimă!

2 Comments

  1. Nicoleta says:

    Imi place tare mult articolul tau! Am fost si eu acolo si te inteleg perfect, iar tot ce ai scris mi-a mers la suflet. Azi am descoperit provocarea ta #whitebookchallenge si am vrut sa te cunosc nai bine. Mai devreme, impreuna cu pustoaica mea, am fotografiat cartile albe din biblioteca. Ne-am distrat! Multumesc :)

    • Georgiana Ciofoaia says:

      Bine-ai vent, Nicoleta! Ce bucurie mi-au făcut cuvintele tale, mulțumesc mult!

      Să-ți fie de bine provocarea (mă gândesc să mai „comit” niște jocuri asemănătoare, că ne face bine joaca asta).

      Senin în zile!

Leave a Reply to Georgiana Ciofoaia Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>