plăcerile lui septembrie
Plăcerile lui Septembrie
4 September 2018
Loveste-ti inima
„Lovește-ți inima” spune Amélie Nothomb
18 October 2018
Show all

Poveștile unui expat: Teodora Grigorie Ciobanu

TEO

TEO
Pe Teo am cunoscut-o acum vreo 7 ani când scriam pentru o revistă online din Iași. De origine din Iași, Teo a fost „adoptată” de Coventry în urmă cu aproape 6 ani și cum în jurul meu se perindă tot mai mulți oameni care pleacă din țară, m-am gândit că n-ar strica să fac o serie de interviuri în care să aflu ce înseamnă pentru un român, să fie expat.

 

Încep așadar seria de interviuri cu Teo, mama unei fetițe de un an si jumătate, soție de om frumos, scriitor amator în timpul liber, de meserie și vocație, Digital Marketing Coordinator pentru un grup de colegii, cu 5 campusuri și două grădinițe în subordine. Are puțin peste 8 ani experiență în domeniul digital, absolventă de facultate românească (Comunicare și relatii publice) și master britanic (Applied communication), între timp mai adunând câteva diplome și în copywriting, SEO și creative writing.

 

  1. Teo, ai plecat acum aproape 6 ani din România, la studii în Coventry, Anglia. Care ți-au fost gândurile atunci când ai plecat? Voiai doar să studiezi, știai că te vei stabili acolo?

Da, am plecat din România în Septembrie 2012, pentru că mi s-a oferit șansa de a face un master în Comunicare, dar și de a pleca de acasă, pentru că mereu mi s-a părut fascinant să fii pe cont propriu. Nu am plecat de acasă cu un plan, știam doar că nu vreau să mă întorc prea repede. Am fost mereu îndrăgostită de limba engleză, o studiez de la vârsta de 5-6 ani, iar șansa de a gândi, vorbi, lucra, respira în engleză, în fiecare zi, mi se părea nemaipomenită. Unde mai pui că de partea cealaltă a aeroportului mă aștepta cel care între timp mi-a devenit soț! Toate sunau fantastic de bine și tare mă bucur că nu am știut, nu am anticipat prin ce urma să trec, pentru că probabil mi s-ar fi părut o poveste mult prea greu de dus și aș fi rămas în colțul meu de lume, unul nesănatos, dar totuși comfortabil.

  1. Dacă ar fi să facem o comparație între sistemul educațional românesc și cel britanic, care ar fi plusurile și minusurile, provocările și bucuriile pe care ai vrea să le subliniezi?

Poate dacă mă întrebai asta când eram studentă, ți-aș fi descris diferențele strict din prisma facilităților și a curricumului școlar: săli de clasă extraordinar de bine dotate, acces la orice fel de resurse, inclusiv întâlniri periodice cu profesorii într-un mediu plăcut și dezoltarea constantă a lecțiilor în așa fel încât să reflecte societatea de astăzi. Dar pentru că acum lucrez în această industrie, sunt mereu impresionată de cât de mult accent se pune pe bunăstarea individuală a studentului, de la programul creșei unde merge fiica mea până în ultimul an de colegiu. Avem mereu întâlniri în care ni se prezintă metode de prevenție a traficului uman, abandon sau abuz de orice fel, precum și metode de sprijin pentru studenți care provin din medii… nu tocmai sănătoase.

Studentul este mereu în prim-plan. Sunt, bineînțeles, și minusuri, cum ar fi lipsa unei comunicări clare între instituție și student, lipsa de dedicare a unor profesori sau nivelul de studii inegal între studenți. Dar studentul nu trebuie să facă mai nimic, trebuie doar să vrea să învețe, pentru că, în rest, la colegiu, primește orice dacă are nevoie: bilete de autobuz, masă caldă, rechizite, chiar și loc unde să facă duș. Oportunitățile sunt peste tot, iar eu una sunt fascinată de conceptul de aprenticeship: 3 zile lucrezi în domeniul ales, 2 zile mergi la colegiu, deci la sfârșitul anului ai și expriență, ai și diplomă.

  1. Teo, scurt și direct: cum se trăiește în Anglia? Care sunt părțile roz și cele mai puțin plăcute?

Traiul în Anglia este subiectiv, ca în orice țară: primești ceea ce dai și ceea ce aștepți să primești. Pentru mine, Anglia are o vibrație înaltă și îmi dă voie să primesc în viața mea numai ce îmi face bine, dar bineînțeles că a trebuit multă muncă până aici. Eu am venit când românii încă nu aveau drept de muncă, până am obținut blue card-ul și mi-am găsit primul loc de muncă a durat aproape 10 luni; cu un singur salariu, minim pe economie, a trebuit să plătim și rata la master și cheltuielile de zi cu zi. În Anglia îți poți permite să trăiești frumos la orice nivel economic, eu trăiesc într-o comunitate frumoasă și acasă și la serviciu, printre naționalități diferite. Și toți îți intră în viață atât cât le dai voie. Cumva, în Romania am simțit că oamenii aveau tendința să își forțeze intrarea.

Dificultățile în UK țin de adaptare, de a renunța a mai compara cu ce erai obișnuit acasă, să iei lucrurile ca atare. Sistemul național de sănătate se mișcă destul de greu, trebuie să aștepți luni de zile pentru o programare sănătoasă, nu există sistem privat ca la noi și se merge foarte mult pe natural. La început mi-a fost foarte greu, pentru că mă simțeam tratată superficial, dar de fiecare dată când m-am supărat pe ei, am sfârșit prin a le da dreptate. Mai mult, din momentul în care am rămas însărcinată și până când am născut, am fost tratată exemplar și nu am cheltuit nici măcar o liră – am născut într-un centru de nașteri, în apă, în cameră fiind doar soțul și cele două moașe, iar la 12 ore după naștere eram deja acasă, cu vizite regulate de la moașă deja programate. Îmi mai place și faptul că tot ce ține de acte sau birocrație se poate rezolva ușor prin poștă sau online.

Teo și soțul ei, Cătălin.

Teo și soțul ei, Cătălin.

  1. Care e stilul tău de viață? Ce vă place să faceți, cum arată o zi obișnuită?

Stilul nostru de viață este unul simplu, axat pe timp de calitate atât împreună, cât și separat. De luni până vineri suntem mai mult ocupați cu viața profesională, respectiv creșa, iar în weekend căutăm locuri noi unde se mănâncă bine – pentru că la acest capitol englezii nu stau deloc bine -, locuri frumoase de jucat și vizitat sau pur și simplu stăm acasă, locul nostru preferat din Coventry.

  1. Ce îți place cel mai mult în Coventry? V-ați gândit să vă mutați într-o altă zonă a Angliei?

Coventry este un oraș foarte practic, oferă câte puțin din fiecare: shopping, artă, istorie, entertainment, educație. Îmi place că nu trebuie să conduc foarte mult până la muncă, că suntem destul de aproape de aeropoarte și alte orașe mari și că e locul unde am devenit adult. Cred că asta contează, locul unde devii adult, unde te încearcă viață, cred că își dorești mai mult să rămâi în locul acela decât în locul în care ai crescut. Mi-ar plăcea să mă mut într-un oraș mai boem, cu străduțe înguste și pietruite, poate mai puțin aglomerat.

  1. Te-ai gândit vreodată să revii în țară?

Eu cred că îmi lipsește cromozomul ăsta de care vorbesc toți românii plecați, știi? Nu trăiesc cu dor de țară, nu vreau să mă întorc – aici și acum, ce o fi în viitor nu știu, dar poate și pentru că eu nu am în țară ce alții au, majoritatea oamenilor dragi sunt plecați de mult și ei. E o limită de-a mea, îmi asum asta, dar nu pot să înțeleg de ce, doar pentru că te-ai născut într-un anumit loc, numai acolo îți poți găsi liniștea și fericirea. Momentan, România are o încărcătură pe care eu nu mi-o doresc în viața mea, cred că 23 de ani trăiți acolo mi-au oferit destul de multe. Este timpul să mă cunosc și în alte situații sau locuri.

Biroul Teodorei.

Biroul Teodorei.

  1. Am stat de vorbă cu mulți tineri plecați în străinătate și experiențele diferă de la persoană la persoană. Unii se integrează de minune, alții se retrag într-o comunitate mică, în timp ce alții nu suportă despărțirea de familie sau de limbă și se întorc după puțin timp. Tu te-ai simțit vreodată ca un outsider sau ai reușit să îți transformi țara adoptivă în „acasă”?

Adaptarea într-o nouă țară ține mult de gândurile pe care ți le faci, de capacitatea de a vedea lucrurile așa cum sunt, nu cum ar trebui să fie. Cred că cei care nu se pot adapta caută poate zona lor de comfort sau nu pot trăi fără ideea de „acasă”. Înțeleg că mulți sunt, din păcate, forțați de împrejurări să plece și asta e cel mai trist. Dar mă gândesc că dacă viața te duce într-o anumită direcție, de ce să nu profiți? De ce să muncești pentru bani și atât? Dacă te deschizi noii țări poți învăța enorm despre tine și despre puterea ta interioară, despre altfel de gusturi, locuri sau stiluri de viață.

Atât eu, cât și soțul meu am avut mereu parte de oameni faini, curioși să ne cunoască. Dar asta și pentru că și noi am fost mereu deschiși, ne-am adaptat obiceiurilor și valorilor lor și ne-am comportat ca și cum aparținem acestui loc, încă de la început. Viața e un ecou, dacă tu ești mereu în defensivă, dacă mereu aștepți să fii tratat cu inferioritate, dacă îți pui în cap că englezii sunt „așa și pe dincolo”, cam asta vei primi, nu?

Mereu mi-a plăcut faptul că oamenii își zâmbesc unul altuia. Sunt și lucruri pe care le-am digerat mai greu, cum ar fi modul lor de a percepe distracția și alcoolul, dar am încercat să iau de aici numai ce îmi face bine. Cred că cel mai mult am avut de suferit pentru că mereu a trebuit să demonstrez că eu chiar știu limba engleză; au fost persoane care nu au putut accepta că un străin poate scrie și vorbi atât de bine într-o altă limbă. Cum marketingul presupune destul de mult scris, a trebuit să învăț cum să mă apăr de frustrarile altora, să am grijă lângă ce oameni stau, dar asta nu a făcut decât să mă ajute.

Teo1

  1. Cum se simte apropierea BREXIT-ul-ui în Anglia? Ai observat vreo schimbare?

Se simte o oarecare tensiune, o frică economică, mai ales când vezi că atât de multe companii își închid porțile. Dar eu sunt optimistă și sper ca Brexit-ul să mai curețe puțin țara, să se impună măcar câteva condiții de emigrare și să se mai retragă cei care nu vin cu gânduri decente în Anglia.

  1. Teo, cum arată scena socială a Angliei? Cât e de ușor să-ți faci prieteni? Dar scena economică?

Inevitabil, este mai ușor să îți faci prieteni străini, pentru că suntem cumva „în aceeași oală”, dar eu am și mulți britanici în capitalul meu social. Și la ei, ca și la noi, ține de educație, felul în care percep emigranții, dar și de cât ești de dispus să te adaptezi țării lor. Este perfect normal să nu îi accepte pe cei care nu știu și nu vor să vorbească limba, dar vor beneficii sau pe cei care nu știu să se comporte și lasă în urma lor dezastru ori pe cei care vor doar să facă rău. În UK este o limită clară între profesional și personal, nu prea te vezi cu ei în afara serviciului. Mai mult, ei nu au casa deschisă pentru oricine și oricând, cum facem noi, ci ies în oraș atunci când își văd prietenii. La început mi s-a părut ciudat, dar acum înțeleg: casa îți este sanctuar, de ce sa accepți orice energie? Iar curățenia dupa musafiri…

Cât despre economie, eu cred că poți avea orice serviciu dorești, atât timp cât ești un om dedicat, serios, profesionist. Și eu și soțul meu lucrăm în domeniile pentru care ne-am pregătit în școală, deci se poate.

  1. În final, spune-ne câteva tips-uri pentru cei care vom ajunge în Coventry: ce nu ar trebui să ratăm, când e cel mai bun sezon pentru turiști, ce ne-ar convinge să rămânem, ce experiențe nu trebuie să pierdem?

Este greu de recomandat un sezon. Poți vizita oricând Coventry, important e să nu plouă☺. Poți vizita orașul pentru istoria sa – ruinele catedralei bombardate în cel de-al doilea Război Mondial, pentru arhitectura sa – sunt multe cladiri și străzi absolut minunate, dar și pentru campusul universității. Recomand și orasele din jur: Stratford-upon-Avon, locul nașterii lui Shakespeare, Leamington Spa, un oraș cu multe clădiri albe care te duc cu gândul la Italia, dar și toate castelele și orașele-muzeu precum Black County.

Cât despre ce aș putea să îți spun ca să rămâi, asta vine din interior, din modul în care te conectezi la cultura engleză, dacă vibrația acestei țări îți face bine. Dar mă gândesc că un loc unde instituțiile țării functionează destul de bine, poți trăi cum vrei cu un salariu decent și îți construiești viața așa cum vrei, nu are cum să îți facă rău, nu? Pot doar să spun atât: oferă ceea ce ai vrea să primești și nu uita că timpul trece oricum. Sper doar că atunci când te vei uita în urmă nu o să vezi timp pierdut sau doar niște bani strânși în pușculiță.

Pe Teodora o puteți citi și pe blogul ei, aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>