Viitorul aparține celor care cred în frumusețea viselor lor” Eleanor Roosevelt

DILÉMĂ, dileme, s. f. Raționament care pune două alternative dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie. ♦ Încurcătură în care se află cineva când este obligat să aleagă între două alternative cu perspective (aproximativ) egale. – Din fr.dilemme, lat. dilemma. 

Îmi place să cunosc oameni noi. Oameni din aceia frumoși care te inspiră doar prin prisma faptului că le place atât de mult ceea ce fac și pentru că se dăruiesc muncii lor cu pasiunea pe care o mai găsim doar în biografiile oamenilor care au reușit să schimbe lumea.

Dar nu o să intru în polemici economico-sociale. Rămân la dilemele mele și perseverez cu interviurile (de care, apropo, ar trebui să mă ocup mai mult și mai bine).

Să tot fie vreo câteva săptămâni de când am auzit o trupă cântând într-un pub din Centrul Vechi al Bucureștiului. Ca orice poveste a secolului 21, asta începe noaptea, după ora 12 cu o mână de oameni mișto, super profesioniști și niște acorduri de nu-ți vine să crezi că ai ascultat muzică până acum. Cum e posibil să se audă live mai bine decât playback?

Atunci când i-am cunoscut și-am aflat mai multe despre ceea ce fac ei, mi-a ajuns gândul la exemplul Beatles-lor din Excepționalii Lui Gladwell – 10 000 ore muncite în pentru a ajunge cea mai cunoscută și iubită trupă a tuturor timpurilor.

Așa că mi-am luat inima în dinți, le-am propus câteva întrebări și ce-a ieșit împart cu voi din plin! Să ne bucurăm de viața cu de toate, nu?

Alex Iordănescu, Adrian Nastac, Denisa Demian, Samy Purdel și Alex Sturzu  sunt dilemaniacii pe care vreau sa-i cunoașteți astăzi.

1. Buuun, știu cum vă cheamă. Dar mi-ar plăcea să facem cunoștință aflându-vă porecla, cel mai răvășitor hobby și desertul preferat.

Alex Iordănescu: Poreclă: Iordan sau Jordi. Hobby: să repar mașinile prietenilor. Desert preferat? Orez cu lapte. Da! Ăsta e!

Denisa: am mai multe porecle, diferă de la persoană la persoană. Hobby? Echitația pentru că îmi aduce aminte de copilărie și iubesc la nebunie jeleurile.

Samy: Nu am poreclă, din câte știu. Hobby-ul meu este să beau cola, iar deserturile preferate sunt amandinele.

2. Întrebare simplă, simplă de tot, dar valorează 100 de puncte: de ce ascultă oamenii muzică?

Alex Sturzu: Pentru că îi schimbă.O piesă bună indiferent de genul muzical îți poate da aripi sau ți le poate tăia de tot.

Denisa: Sunt multe categorii de oameni la fel cum sunt și categorii de muzică, așa că fiecare tip de om are tipul lui de muzică. Motivele sunt multe, dar mie îmi place să spun că oamenii ascultă linia melodică atunci când sunt veseli și versurile atunci când suferă! Ascultăm muzică să ne vindecăm, de fericire, de suferință, de orice.

Adi: Muzica înseamnă energie, înseamnă pasiune, înseamnă sentiment. Și cel mai frumos lucru e că nu ai nevoie de un motiv anume să asculți muzică, poți să o faci pentru că asta simți.

3. Sunt doar câteva zile de când ați lansat cea mai nouă piesă a voastră „Ce-ți mai place”. Eu vă știu cântând multe, dar ca să introducem cititorul-ascultător în D-lema asta, povestiți-mi ceva în exclusivitate despre melodie.

Alex Iordănescu: Este total altceva decât s-ar fi așteptat prietenii și fanii noștri să fie. O surpriză în primul rând pentru noi dar sunt convins că și pentru ei. Un videoclip cu muuulte râsete și la fel de muuulte ore de filmare. Vreo 20 la număr.

Denisa: E povestea oricărei persoane scrisă în puține cuvinte, pe înțelesul tuturor. E amuzantă dar în același timp tristă. Cred că se vor regăsi mulți în ea. Ceva în exclusivitate… am impresia că e povestea mea!

Samy: Nu ne-a fost ușor să alegem această piesă drept primul nostru single. Inițial ne gândeam că ar trebui să fie o piesă mai „serioasă” sau mai „așezată”… dar ne-am dat seama că noi nu suntem nici serioși, nici așezați. Ne place să ne distrăm, să ne simțim bine pe scenă. Cu alte cuvinte, ne place viața „cu de toate”!

4. Completați voi: Dacă n-aș cânta, aș…

Alex Iordănescu: …fi în televiziune. Am mai cochetat câțiva ani buni din viață cu televiziunea sau cinematografia. Dacă nu aș cântă aș fi actor. Prea mulți îmi spun deja că m-aș descurca binișor (și eu aș putea confirma)

Denisa: …face cumva să cânt!

Samy:… fi la fel de „awesome”.

5. Piața muzicală din România este:

Alex Iordănescu: O piață cu muuulte zarzavaturi accesibile tuturor dar și fructe exotice. Cele din urmă din păcate sunt prost sau deloc promovate. Ascultăm ce ni se impune și găsim din ce în ce mai puțin timp pentru a caută și a descoperi muzică de valoare. Atâta timp cât există public pentru muzică indiferent de valoarea ei, va exista și muzică mai mult sau mai puțin valoroasă. E loc sub soare pentru toată lumea.

Denisa: …la fel cum sunt oamenii din România! Există muzică pentru toată lumea, cu bun gust, fără bun gust, mediocră, cultă ,etc. Cea dominantă reflectă categoria de oameni dominantă!

Samy: Piața muzicală din România e… în continuă schimbare. Dacă știi să ții pasul poți să te bucuri de fiecare oportunitate.

6. Într-un univers ideal, în care fiecare am avea ca pet un peștișor de aur, ați urca pe scenă împreună cu?

Alex Iordănescu: Pe scenă nu aș îndrăzni să urc alături de el dar într-un univers ideal mi-aș dori să îl întâlnesc pe Ozzy Osbourne și să îi mulțumesc pentru „Dreamer”.

Denisa: Aș urca pe scenă cu mulți artiști, dar primii ce mi-au venit acum în minte sunt Jessie J și Maroon 5.

Samy: Grea alegere, dar dacă tot avem voie să visam: Justin Timberlake, Bruno Mars, Daft Punk, Avicii… poate și Justin Bieber, dacă ne roagă frumos.

7. Cum arată Show-ul ideal în opinia voastră? Ce ar trebui el să aibă diferit, unde s-ar desfășura, cum arată fanii dilemaniaci?

Alex Iordănescu: Cele mai bune show-uri sunt cele de club, unde publicul îți respiră în față. Un show bun are o poveste.Nu sunt doar înșiruiri de piese într-o lista. Publicul te cunoaște în primul sfert de oră și pleacă acasă fredonând ce ai cântat în ultimul sfert de oră.Când ascultătorii nu sunt cei care vin în mod obișnuit și totuși reușești să îi aduci pe toți în fața scenei, te uiți în ochii lor și îi vezi cum dansează sau ovaționează în cor la finalul piesei, înțelegi că zecile de ore de repetiții își arată roadele. Nimic nu se compară cu un „bis”, cerut insistent.

Adi: Pentru mine personal un show ideal e acela în care oamenii sunt fericiți, îți cântă melodiile și pleacă cu zâmbetul larg pe buze. Locul, decorul și cine sunt acei oameni contează cel mai puțin.

Samy: În opinia mea un show bun se poate desfășura și în spatele blocului dacă ai oameni care știu să se distreze lângă tine. Bineînțeles, e mai frumos pe o scenă spațioasă (după experiențele din cluburile bucureștene, simțim nevoia de mai mult spațiu pe scenă), cu un sunet că la carte și lumini profi. Ascultătorii noștri sunt oameni care știu să se simtă bine, să fie pozitivi și nu se supără dacă îi ținem în picioare, să danseze toată noaptea.

8. Atunci când aud D-lema, eu mă gândesc automat la muzică live, am o imagine cu o gură până la urechi și deja încep să simt oboseala picioarelor, de la dans. Dar asta e la mine. La ce vreți să se gândească fanii voștri?

Alex Iordănescu: D-lema este un biscuite cu cremă delicioasă. Ce scrie pe ambalaj găsești întotdeauna înăuntru. Este un proiect care rezistă și a rezistat pentru că râsul este obligatoriu în majoritatea situațiilor în care suntem puși. Cât despre dans și picioare obosite, recomandăm încălțăminte comodă în toate invitațiile noastre la concerte.

Denisa: Îmi doresc să ne asocieze cu D-lema, cu un izvor nesecat de sentimente, emoții, trăiri. Vreau să râdă, să danseze, să plângă, să își găsească fiecare dintre ei locul în piesele cântate de noi.

Alex Sturzu: Muzică live, oameni deschiși și pozitivi și neapărat voie bună.

9. Care ar fi recomandarea ideală pe care aș putea-o face referitor la voi? Cum le zic prietenilor mei că sunteți faini de tot și numai buni de ascultat?

Alex Iordănescu: Mișto suntem sigur, asta e deja stabilit. Oameni trebuie convinși că suntem altfel. Setea mare este de „altfel”.

Denisa: Spune-le că suntem veseli, plini de energie gata de dat și dornici de împărțit voie bună!

Samy: Muzică live, oameni faini, un pic nebuni și atmosferă incendiara. La concertele noastre lumea nu are de ales: se cântă și se dansează până dimineață, cine cedează primul face cinste.

10. Am tot vorbit despre voi, despre cine sunteți și unde-ați ajuns. Cum e toată treaba asta cu celebritatea? O mirosiți, ați atins-o, vă bucurați de ea sau va răpește dintr-o anume stare?

Alex Iordănescu: Am cochetat cu ea de mici fiecare într-o formă sau alta. De la puștiul cu chitară de prin față blocului până la cine suntem acum. E o stare și atât. Mă concentrez mai mult pe ce fac sau spun decât pe cât de celebru sunt. Aș profita de celebritate să îi trag pe alții după mine care poate sunt de două ori mai buni dar nu la fel de norocoși.

Denisa: Eu mă simt la fel, nu m-am schimbat mult, am doar mai multă putere de muncă și mai multă dorință de a cânta. Suntem aproape de celebritate, visul nostru începe să crească mare.

Samy: I-am spus mamei că sunt celebru. M-a pus să-mi fac curat în cameră ca să-mi treacă.

Apropo de celebritate, i-am întrebat pe băieți cine îi inspiră. Piesele cui le-ascultă? Și, cu modestia aia carismatică au sărit care mai de care cu titluri de piese pe care a trebuit să mi le notez și să vin acasă să le-ascult. În principiu, sunt deschiși la orice. De la Bohemian Rhapsody de la Queen până la The Pretender de la Foo Fighters.

11. Cel mai mare vis al vostru. Ăla care nu vă lasă noaptea să dormiți. Aveți dreptul la 2 vise de fiecare, unul personal și unul profesional. 3, 2, 1 și:

Alex Iordănescu: Este cel pe care îl am de 4 ani și care iată ușor ușor devine palpabil. Am visat trupa asta, am făcut-o, am pus-o pe un drum neted și acum mă bucur de ea. So… îmi trăiesc visul la pachet. Individual, îmi doresc să mă însor fuguța și să fac un copil.

Denisa: Cred că cel mai mare vis al nostru e să cântăm la cel mai înalt nivel și al meu personal e același!

Samy: Visul meu personal este să am părul drept, iar ca echipă, să ajungem cunoscuți în toată lumea, preferabil fără să ne vindem sufletul.

12. Și-acum întrebare secretă: cum e cu managerul artistic? Câteva cuvinte despre rolul lui în viața unei trupe și contribuția la succes?

Alex Iordănescu: Managerul artistic al unei trupe ar trebui să fie cel puțin la fel de zăpăcit că membrii trupei. Asta în contact direct cu colaboratorii. Oamenii ne văd într-un fel și se așteaptă ca și contactul profesional cu noi să fie unul foarte deschis. Managerul este al 6 lea membru în trupă. Contribuția la succes… hmm e păcat de munca lui dacă trupa se culcă pe o ureche chiar și pentru o scurtă perioadă. E un cerc închis în care fiecare dintre noi 6 trebuie să dea tot. Mie îmi plăcea acum ceva vreme să ne comparăm cu o haită de lupi. Suntem aproape.

Denisa: Un manager artistic bun te echilibrează, te motivează și ajută la procesul de creștere al visului tău, asta se întâmplă și cu noi, iar când spun noi o includ și pe Simona pentru că nu e doar managerul nostru, face parte din familia D-lema și creștem frumos împreună.

Samy: Managerul artistic te ajută să menții o perspectivă de ansamblu, să nu te pierzi în detalii inutile. Îi mulțumim Simonei că a ales să ia asupra ei toată treabă serioasă și noi am rămas doar cu distracția.

Pe dilematici îi puteți vedea și asculta în București și în țară, iar ca să fiți la curent cu evenimentele, urmăriți calendarul lor de evenimente pe D-lema sau pagina oficială de Facebook.

Vă mulțumesc și îi mulțumesc special și Simonei că are răbdare cu toți dilemaniacii de pe lângă ea și că inspiră oamenii să creadă și să facă. Baftă trupă și ne auzim în week-end!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>