Zi frumoasă de mai, Universitatea Al. I Cuza, Aula Magna, forfotă, dar nu prea multă. Chipuri serioase dornice de “impregnare” informaţională. Mă aşez pe un scaun şi aştept. La 14 fix, un chip prietenos însoţit de exclamarea “Oaau!” intră pe uşă. După prezentări şi introduceri, microfonul este cedat unui om care a devenit mai fain şi mai plin de sens cu fiecare cuvant pe care îl rostea.

Câtă modestie şi câtă simplitate la un om atât de… adevărat! Fără “pretenţia că emit vreo formă de verdict“, Cătălin Ştefănescu ne-a lăsat în două ore impresii concentrate cât pentru o viaţă! Ne-a lăsat cu întrebări interioare, cu teme de cercetat, cu definiţii incomplete! A început cu o poveste. O poveste despre oamenii vii care tezaurizează “cultura” în biblioteci. Oare ăsta să fie scopul cărţilor? Am făcut, ce e drept o valoare de sine stătătoare din faptul că avem, ba mai mult “posedăm” o bibliotecă acasă. Ştiţi discuţiile alea care încep cu “Ai citit cartea X?” şi se termină brusc, într-o notă comic de sumbră “Nu, dar o am în bibliotecă!“? Ştiţi, vi s-a întâmplat şi vouă de atâtea ori!

Cătătlin Ştefănescu s-a întrebat dacă nu cumva am ajuns să fim mai mult un juriu decât un public! Şi îi dau dreptate! Citim o carte doar pentru a spune altora că am citit, ascultăm muzică doar pentru a avea subiecte de conversaţie cu ceilalţi, vizităm muzee numai cu ocazia “Nopţii muzeelor”. Ce înseamnă în definitiv “cultură”? Eu una m-am speriat de definiţia care parcă nu se mai termina! Câte accepţiuni, câte cuvinte, câte variante! Cultura e definită cum nu se poate mai alambicat şi mai complicat, parcă ar vrea intenţionat să se compromită, să pară că are un caracter opresiv, să dea o atmosferă înspăimântătoare! Cultura în spaţiul britanic reprezintă simplu şi la obiect, un mod de viaţă (the way of life, especially the general customs and beliefs, of a particular group of people at a particular time)!

Cultura ar trebui să fie vie! Să fie aproape de noi, aproape de pielea noastră, să ne reprezinte, să aparţină comunităţii!

Am rămas la fel de impresionată când a venit momentul comparaţiei dintre definiţia pe care o oferim noi românii valorii (pe care o înţeleg prea puţini în complexitatea ei) şi cea dată de britanici şi anume o judecată (a statement of how good or bad you think an idea or action is). Ce reprezintă până la urmă valoarea? Şi mai mult decât atât, ca paradoxul să fie la superlativ, ne batem pentru seturi de valori pe care nu le cunoaştem, pe care nu le definim din motive diverse. În schimb, ne este atât de uşor să ne ghidăm după prejudecăţi, să criticăm, să răscolim, să dărâmăm, fără nici cel mai mic gând de reconstrucţie!

Un sfat pe care Cătălin Ştefănescu l-a dat şi care îmi răsună cu ecou în minte: “Spuneţi ceea ce simţiţi şi nu ceea ce ar trebui să spuneţi!“. Până la urmă, îi dau dreptate garantat 100%nu există cultură bună sau cultură mai puţin bună, ci există doar procesul de căutare. Al nostru, intrinsec. Iar acest proces reprezintă cea mai bună terapie de purificare a culturii!

Am aşa o stare de frumos în suflet şi în primul rând îi mulţumesc omului frumos pe care l-am ascultat astăzi! Oare câţi dintre noi l-au înţeles?

4 Comments

  1. Ducu says:

    Imi place cum ai scris, imi pare rau ca am fost la serviciu si nu am putut ajunge la eveniment. Din pacate, din motive ce tin de drepturi de autor, conferinta nu a putut fi filmata si apoi pusa pe net, deci am sa il vad/aud pe Catalin Stefanescu cu alta ocazie.

    In ceea ce priveste cultura si “La ce (mai) e buna cultura?” iti recomand sa vizionezi o conferinta sustinuta de Andrei Plesu http://www.erudio.ro/ro/conferinte/andrei_plesu_video.shtml pe tema asta. Are un mod savuros de a spune lucrurilor pe nume.

  2. @ Ducu, multumesc fain. Cat despre Plesu… mai are rost sa spun cat e de fantastic? Absolut delicios interviul, multumesc pentru recomandare! Cu ocazia asta, am aflat ca Vadim e un “erudit” :)).

  3. MihaelaC says:

    Mi-ar fi placut tare mult sa ajung si eu, insa…toate evenimentele de genul asta sunt puse in toiul zilei, cand lumea mai si lucreaza. Asta e! Legat de ce ai zis tu, dar mergi pe principiul ‘sa spui mereu ceea ce simti”, la un moment dat s-ar putea sa pierzi foarte mult. Nu e totul doar lapte si miere si trebuie sa admitem ca viata e uneori grea si trebuie sa spui si ceea ce ar trebui sa spui. Totul depinde de context.

  4. Mihaela, mare dreptate: totul depinde de context! Nu exista o regula general valabila pe care s-o aplicam atunci cand intalnim o anumita situatie insa…. consider ca trebuie sa fii corect in primul rand fata de tine si sa spui ce simti!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>