Nu, nu a mea, ci a lui Claude C. Hopkins. Ştii cartea aia pe care vrei să o citeşti pentru că ai auzit că e bună şi ţi-ar putea fi folositoare, dar în care nu ai încredere? Cam aşa a fost pentru mine, până pe la pagina 20. După asta, nu am mai putut să îi dau drumul. Ogilvy mărturiseşte că i-a schimbat viaţa cartea asta (pe care apropo, ne-o recomandă s-o citim de 7 ori).

Nu aş putea spune ce m-a impresionat cel mai mult, însă cu siguranţă că au fost multe. Sunt pagini pline de reguli etern valabile pentru un ad-writer dar toate sintetizează aceaşi idee: muncă, muncă, muncă! Amuzant dar incomod, Hopkins recunoaşte că nu ar fi ajuns să aibă succesul pe care l-a avut dacă nu moştenea de la părinţii lui elementele care îl vor defini în cariera sa: de la mamă a învăţat să fie răbdător şi cumpătat, iar de la tată a moştenit sărăcia, care îl va ajuta ulterior să-şi cunoască mai bine clienţii.

Mi-a rămas întipărit bine în memorie faptul că educaţia superioară reprezintă un handicap în domeniul publicităţii şi mă gândesc dacă se datorează aroganţei sau pierderii contactului cu realitatea (pentru cei care se simt prea plini de carte). Nu am găsit reţete (Slavă Domnului!) dar am găsit atâtea exemple de succese şi eşecuri, de greşeli corectate în timp, de lecţii de viaţă. M-am simţit ca la o cafea cu Hopkins, care ştie să fie atât de direct, dar atât de plăcut! Mi l-aş lua ca mentor!

Totul se bazează pe atitudinea minţii. Am învăţat asta de la el. Şi dacă îmi spun că munca e de fapt o joacă, o să-mi placă să mă joc la nesfârşit! Cu toate astea, şi joaca asta trebuie să aibă nişte reguli! Şi ce mi s-a părut fenomenal e modul în care Hopkins citeşte oamenii, modul în care îi cunoaşte, la un nivel mai intim decât am putea noi, vreodată. Una dintre ciudăţeniile paradoxale de care a pomenit el e curiosul fapt cum fiecare dintre noi simte dorinţa să exceleze în ceva din afara razei noastre de competenţă. Nu e aşa? Eu o resimt din plin, poate că şi datorită faptului că încă “mă caut”, însă intuiţia îmi spune că nu sunt singura cu astfel de dorinţe.

Vă recomand din toată inima să aruncaţi câteva priviri (a se înţelege mai mult de una), peste ceea ce pentru mine reprezintă o viaţă de succes pe propriile forţe! Geniul lui Hopkins ne îndeamnă că dacă vrem să reuşim, trebuie să îi depăşim pe ceilalţi! Discutabil, însă tind să îl cred, în lipsă de argumente demonstrabile.

Nu în ultimul rând, am tras o concluzie pe care el a exprimat-o de la început şi care l-a călăuzit atunci când a fost profesor pentru ceilalţi: “Unii, din cauza circumstanţelor, poate nu reuşesc în viaţă, dar ar trebui măcar să se străduiască!”. Aşadar, spor şi putere de muncă! Şi străduiţi-vă astăzi mai mult ca ieri!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>