“Nu mă mai învățați, că știu destule, mi-ar plăcea să știu mai puține.”

Cartea asta nu seamănă cu nici o altă carte pe care am citit-o până acum.

Lectura densă se topește în timp, fără să poți măcar realiza: ești părtașul unei relații abstracte, al unei personalități descrise în termeni voltairianiști și-al unui timp la granița irealului.

Emerenc este un anti-erou. Un personaj de tip vas capilar care se sparge în contexte precum credința, durere sau kitsch într-un mod cu totul neobișnuit. O dovadă perfectă de jurnalism narativ, Ușa este o moștenire pe care Magda Szabó ne-o lasă nouă, pământenilor.  

Probă de frivolitate, de excentricitate și de iubire necondiționată – așa s-ar traduce relația pe care tânăra scriitoare o are cu protagonista romanului. O relație care te cucerește tocmai prin incomoditatea ei.

Usa - Magda Szabo

Ce mi-a plăƒcut cel mai mult?

Vocea autoarei. Subiectul controversat pe care îl face relația dintre Emerenc și Madga. Întrebările pe care ți le pui când uiți că ești în România anului 2015 și te trezești în Ungaria apăsătoare a unui oarecare an, după 1950. Portetrul unei Ungarii ieșite din război, necunoscute și încă rănite.

Dar cel mai mult mi-a răscolit nopțile, relația atipică de prietenie, care nu se încadrează în tiparul nici unei relații cunoscute de mine până acum. Cât de organizat îți poți exprima afecțiunea? Există moduri de “așa da” și “așa nu” în care îți poți arata dragostea pentru cineva? Cine întocmește simbolistica gesturilor de prietenie? Cine este cenzorul emoțiilor noastre vis-à-vis de cineva sau ceva?

Meritムrecitit�

E o carte excepțională, pe care, cândva, sper s-o recitesc, dintr-o altă perspectivă, cu altă inimă. De data aceasta “m-am certat” mult cu personajele și cu reacțiile lor, încercând să le înțeleg ciudățeniile.

Și-ar merita citită și după vizionarea filmului The Door (2012), având-o în rolul principal pe Helen Mirren.

Pasajul preferat?

“În lumea lui Emerenc existau două feluri de oameni, cei care măturau și cei care nu, iar de la cei care nu măturau puteai să te aștepți la orice și era absolut irelevant sub ce steag și sub ce ideologie organizau festivitățile de ziua națională. Nu exista nici o putere care s-o poată frânge pe Emerenc, educatorul popular dispăruse din zonă speriat de moarte, nu puteai să i te opui lui Emerenc, nu puteai să te întovărășești cu ea, nici să te împrietenești, nici măcar să-i vorbești, era curajoasă, de o deșteptăciune uimitor de malefică, iar nerușinarea ei te umilea.”

“Temelia lumii mele era constituită din cărți, unitatea mea de măsură era litera, dar nu simțeam că asta ar fi singură salvare, așa cum credea bătrâna despre propriul standard.”

“Cireșele se prăvăleau în ceaun. Totul devenise mitologic, fructele, felul în care se desfăceau cireșele, zeama care începuse să se dizolve și țâșnea ca sângele din rană, Emerenc în sorț negru, cu capul ascuns de broboada ce semăna cu o glugă, în fața ceaunului. Ea era calmul întruchipat.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>