Decembrie
Plăcerile lui Decembrie
4 December 2017
Storytelling
Cursuri online de Storytelling
12 December 2017
Show all

Trei săptămâni în Anzi cu Marius Chivu

Peru

Peru

Pagini: 304

Editura: Humanitas

Nota: 9

Călătorii. Când pot, mi le însușesc. Când nu, le citesc și mă las ocupată de ele.

Iată că, după Trei săptămâni în Himalaya, Anzii lui Chivu sunt puri, autentici, vii, chiar dacă murdari, abrupți, periculoși. Pe 5 mai aterizează la Lima împreună cu prietenul M., iar călătoria se anunță una în principal a papilelor gustative, pe lângă una a spiritului. Dovada? Ceviche, chilcano (supă de midii cu porumb prăjit), leche de tigre (supă de rechin cu ceapă roșie), camote (un soi de cartof), chica (bere artizanală din pormub, orz sau qinoa). Citești și înghiți în sec sau strâmbi din nas, depinde de pagină.

Călătoria îi aduce pe cei doi români, pe 6 mai și în Cuzco, capitala istorică a Peru, iar apoi în Cacora, o zi mai târziu. „Dacă e așa cum spunea Kipling, că prima condiție pentru a înțelege o țară este s-o miroși, atunci nu-mi rămâne decât să stau aici pe o ladă și să mă îndeletnicesc cu mirositul. Oricum, am impresia că văd o piață pentru prima dată, un loc unde roadele naturii s-au adunat pentru a ne târgui ele pe noi, oamenii.”

Acesta e tonul lui Marius Chivu în toate poveștile strânse în carte. De pe 8 mai începe zig-zagul nesfârșit al urcărilor și coborârilor, al văilor virgine și-al satelor cu două gospodării. Mușcăturile de gândaci își găsesc leacuri în apele termale, iar deznădejdile, în dimineți cu spor la urcat. Tot pe-aici aflu (cu stupoare, indignare și ochii mari) că porcușorii de guineea se mănâncă în aceste zone.

În sfârșit, pe 14 mai începe povestea Macuh Pichu, pe care-am citit-o de două ori, ca să-mi treacă pofta. Culorile, mirosurile, sunetele – e ceva psihedelic în acest exotism lăsat să se manifeste în ritmul, varietatea și vastitatea lui naturală, încă sălbatică.”

Ce-mi place mult la cartea asta, este că, din loc în loc, Marius Chivu se documentează și rezumă ca într-o enciclopedie câteva informații despre un loc, un obicei sau o legendă. În rest, pare că mergi lângă ei, că le stai în spate când își notează în jurnal: pe 17 mai în Arequipa, pe 18 în Chivay, pe 19 în Navado Mismi și tot așa.

Un paragraf care mi-a plăcut mult și pe care l-am citit în repetate rânduri (pagina 222) este cel care, în opinia mea, conține toată esența călătorului: „[…] N-am căutat confortul, am căutat să ne conformăm; am vrut cunoaștere nemijlocită, nu informație procesată; reproducerilor fidele le-am preferat imperfecțiunea făctă de mână. Am vrut lucrurile naturale și autentice, chiar dacă murdare; trăitul , nu muzeificatul; ruina, nu finisatul. Îmi imaginez că starea ideală a călătorului este ceva apropiat invizibilului. Un călător adevărat nu pervertește, nu schimbă, nu intervine, nu lasă urme, sau semne. […] Călătoria e deghizare și uitare de sine. Călătorim și pentru că vrem să fim altcineva.”

Lecturi umblate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>