Scandalul - Backman

Editura: ART (musai)

Traducere:  Andreea Caleman

Pagini: 518

Nota: 9

 

De plăcut, Frederick Backman îmi place mult. Am văzut filmul după romanul „Un bărbat pe nume Ove” (En man som heter Ove – 2015), am citit Bunica mi-a zis…, am citit „Scandalul”. „Beartown” în engleză. „Björnstad” în original.

Știu, știu, e „scris după rețetă”, dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de poveste, de personaje, de intrigă, de tumult, de emoție, de tot vârtejul ăsta care se petrece în carte. Ba mai mult, dacă ar fi să alegeți între un serial și o poveste cinematografică, v-aș sugera să vă dizolvați în cea din urmă. Mai ales dacă priviți cu scepticism hocheiul și habar n-aveți ce înseamnă fanatismul pentru un astfel de joc. Mai ales.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Iată o întrebare la care există mai multe răspunsuri. Și evident, tocmai de aceea mi-o adaug în fiecare micro-recenzie de carte pe care o scriu.

Mi-a plăcut mult că Backman a pus pe masă cel puțin trei subiecte importante pe care le-a învelit într-un crâmpei de viață obișnuită. Povestea – cinematografică și foarte ușor de citit -, tratează subiecte precum discriminarea etnică și de gen, agresiunea sexuală sau adolescența, fără să cadă în rolul unui predicator și fără să fie avocatul vreuneia dintre părți. De fapt, în Scandalul e vorba despre discriminarea de orice fel; discriminarea față de orice idee sau alegere care nu coincide cu a ta. Pe goodreads.com i-am dat 5 (binemeritate) stele.

Scandalul e genul acela de carte la care te răstești sau începi să țipi mut. Volumul acela gros pe care îl cari peste tot cu tine, doar, doar afli ce decizie a luat Maya. Cartea din care o citești în miezul nopții, „încă o pagină”, pe timp nedeterminat. Până dimineață.

Björnstad este un oraș care poate oglindi orice comunitate mică din lumea asta. Maya poate întrupa orice adolescentă care a existat, există sau va exista. Mira este mama care va avea oricând o durere ascunsă în trecutul ei. Amat reprezintă ADN-ul oricărui om care nu va uita niciodată de unde a plecat. Kevin este, fără iluzii, rezultatul unei familii disfuncționale. Cât despre Benji (personajul meu preferat) ce să vă mai spun? Nu am încetat nici o zi de lectură să mă minunez despre cum o carte despre hochei mă poate ține atât de mult (și de intens) în priză.

Scandalul

Pasajul preferat

„Orice adult are zile când se simte complet secătuit. Când nu mai știm pentru ce ne luptăm așa amarnic tot timpul, când realitatea și viața de zi cu zi ne compleșesc și ne gândim cât o să ne mai țină puterile. Partea bună e că putem să îndurăm starea asta mai multe zile în șir decât credem că am fi în stare. Partea proastă este că nu știm niciodată exact cât de multe.”

„O căsnicie lungă e complicată. Atât de complicată încât cei mai mulți care au așa ceva se întreabă: Suntem căsătoriți pentru încă ne iubim sau pentru că n-avem tragere de inimă să lăsăm din nou pe altcineva să ne cunoască la fel de bine?”

„Un adevăr simplu, de multe ori repetat și de la fel de multe ori ignorat, este că, dacă îi spui unui copil că poate face orice sau că nu e în stare de nimic, îți va demonstra că ai avut dreptate.”

Să citiți. O să vă facă bine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>