moodboard-7
MoodBoard #7
16 December 2016
Placerile lui Ianuarie
Plăcerile lui Ianuarie
3 January 2017
Show all

Recomandări de la oameni minunați pentru cărți care trebuie musai citite în 2017

img_24161

Anul trecut, sub egida egoistă a unei liste personale, m-am apucat de strâns recomandări de la oamenii frumoși care mi se perindau prin viață. 11 dintre ei au dat curs invitației mele de-a vorbi despre o carte pe care o consideră importantă în lectura anului viitor. Poate pentru o idee, o poveste sau un personaj care le-a captivat timpul și emoțiile, toate, grămadă. Așa că anul acesta am repetat fapta, cu alți oameni, cu alte recomandări. Sper să vă bucure și să vă umple!

1. Elena Bululete, Conan PR

The Curious Incident of the Dog in the Night-Time de Mark Haddon. E cartea pe care am citit-o, într-o seară, cap-coadă – am râs și am plâns și apoi m-am gândit mult timp la ea. Este narată de personajul principal al cărții, Christopher John Francis Boone, un băiat de 15 ani, care suferă de sindromul Asperger (sindrom din spectrul autismului). Este o carte minunată, sinceră, insightful, despre ce înseamnă să fii diferit, să fii altfel și să vezi lumea într-o altă cheie. Mi-am dat seama care sunt cei doi indicatori de cărți wow la mine: ce am simțit când am citit-o și ce am simțit după ce am citit-o!

2. Simona Antonescu, scriitoare

Cu toate că iniţial nu mi se păruse o idee chiar aşa de bună să-mi recomand propria carte… ce crezi? Pe parcurs am revenit la sentimente mai bune faţă de această idee. Aşadar recomandarea mea este Darul lui Serafim. Între cele trei poveşti care formează recomandarea mea – Darul lui Serafim – pare să existe o întrecere. Unii cititori au declarat câştigătoare prima poveste, cea a unei serviete cu o sută de milioane strecurată de Malaxa, patronul faimoaselor uzine, regelui Carol al II-lea. Alţii pledează pătimaş pentru cea de-a doua poveste din roman, aceea a unei domnişoare din protipendada bucureşteană interbelică, ce reuşeşte să câştige concursul Miss România din 1932. Iar alţii declară câştigătoare ultima poveste, în care cunoaştem tragedia unei familii de aristocraţi din Bucureştiul aceloraşi ani. Întrecerea dintre cele trei părţi ale romanului Darul lui Serafim nu se va încheia până când ultimul cititor nu-şi va spune părerea. Recomand aşadar această carte pe care am scris-o anul trecut, şi aştept finalul întrecerii.

cartea Flugilor

3. Oana Coman, prieten, om și freelancer comunicator

Mărturisesc ca n-a fost treabă ușoară să aleg o singură carte. M-am tot holbat la bibliotecă în speranța că, dacă mă concentrez suficient, o să mă fluiere una dintre ele de pe raft. Până la urmă, cum niciun semn divin nu s-a întâmplat, am ales Cartea Fugilor.

Să fie Le Clezio, Cartea Fugilor! Pentru scriitură. Și pentru poezia dintre pagini. Dar și pentru universul care se deșiră în fuga obsesivă a lui Hogan (un vietnamez de 19 ani, personaj principal). O carte pe care am citit-o cu creionul în mână. Cumva, fără să îmi dau seama, îmi luam notițe despre universul și fugile mele. Un univers alienat. O lume de nelocuit. Si-o fugă. Fuga angoasantă, fără zgomot, fără greutate, fără gest. Poate chiar o fugă care își înghite urmele.

4. Medine Pop, WeDine & Vintage Butter

Profit de vibe-ul retro care s-a așternut asupra anului 2016, în plan estetic, profit și de nostalgiile care par să ne bantuie odată cu deșteptarea spiritului și pelerinajele de căutare a rădăcinilor, pentru a face o recomandare care vine din trecut. Aproape că nu știu ce să nominalizez, având la dispoziție o singură poziție, între Fototeca Adrianei Bittel și Pe Firul de Păianjen al Memoriei – aceasta scriere cu caracter de jurnal a Cellei Serghi.

Fototeca este un splendid dar pe care mi l-a oferit anul, o descoperire făcuta pe Facebook și pe care o recomand aici, tot în mediul online, pentru a întoarce binele.

Cât despre memoriile Cellei Serghi, ele au avut un rol decisiv asupra lecturii mele din acest an, pentru că au reușit să destupe ceea ce pedagogia de liceu astupase – anume interesul meu pentru literatura românească, cu precădere cea feminină, cu și mai mare precădere cea așternută în și între deceniile războaielor. Dincolo de epifaniile pe care le-am trăit în plan intim odată cu lecturarea amintirilor acestei splendide autoare, s-a trezit în mine o puternică legatură revelatoare cu un București interbelic și cu ce a dat el mai bun în materie de intelectualitate, artă și cultură. Am descoperit un Cișmigiu, altfel decât îl știam, am descoperit titluri de cărți, de muzică, am spicuit vechi obiceiuri și tabieturi, am dezvoltat un întreg univers imaginar – și dacă asta nu e darul suprem al scriitorului, atunci care să fie?

Las și un citat, primul pe care l-am încadrat în acolade în paginile cărții: „Eu ascultam zbuciumul mării. Știam că mă voi izbi mereu de viață, ca marea de stânci, că voi purta în mine toate nostalgiile ei și un veșnic dor de libertate.”

Cât despre Fototeca… e de netăgăduit – trebuie citită de către toți melancolicii, nostalgicii, anxioșii, melomanii, călătorii, colecționarii, căutatorii: „(…) închide o clipă ochii înțepați de soare și cu un frison dibuie prin starea de bine tării variabile, alcooluri super-rafinate, lichide în fermentație, arsura și dulce-spumoasa amețeală învălmașite: a trăi.”

img_24161

5. Luisa Ene, Cărți, cafea și tutun

Cărțile bune îți pot schimba viața. De fapt, voi merge mai departe cu afirmația asta și voi spune că o carte bună îți poate salva viața. Sunt momente în viață când simți că înaintezi prin ceață și că lucrurile și oamenii din jurul tău sunt difuze, că își pierd conturul, iar tu nu mai reușești să deslușești lumea din jur. Uneori, în momentele astea, providența se îndură de tine și îți scoate în cale cartea potrivită, la momentul potrivit și dintr-o dată, se ridică vălul de pe ochi, respiri ușurat, lucrurile încep să prindă contur și viața redevine simplă, clară și frumoasă.

Genul acesta de carte potrivită la momentul potrivit este cartea lui Alain de Botton – Cum îți poate schimba Proust viața, o carte care pune lucrurile în perspectivă și te ajută să îți așezi gândurile. Autorul trece printr-o multitudine de subiecte, explicând cum să suferi eficient și să te folosești de experiențele negative, să rămâi cu ceva pozitiv în urma lor, despre prietenii și rolul lor în viața noastră, oferind exemple din opera sau viața lui Proust. Este interesantă cartea și pentru că prin intermediul ei am aflat detalii biografice foarte interesante despre Proust, l-am redescoperit pe el ca om, nu doar ca autor. Iar una dintre părțile mele preferate din carte vorbește despre cât este de important să găsim cuvintele care să se ridice la înălțimea lucrului pe care ne dorim să îl comunicăm, pentru că altfel, rămânem pe dinafara propriilor impresii. Pe Alain de Botton l-am descoperit prin intermediul proiectului său, The School Of Life, iar ca scriitor nu se dezminte, m-a cucerit.

6. Eliza Yokina, SYAA

Georgiana, îți recomand o carte care este din acelea pe care le citești cu o bucurie ascunsă, nelăsând întâmplările să deranjeze liniștea lecturii. Am citit-o încet ca să nu se tremine, făcând pauze printre rânduri cât să las cerneala să fie absorbită de parcă cartea se scria chiar atunci, în timp ce citeam. Este acel gen de carte care și după ani rămâne prezentă prin felul în care a fost scrisă parcă direct pe suflet. Dincolo de asta cred că este un exemplu de armonie perfectă între subiect, narațiune, tehnică și măiestrie. „Mă Numesc Roșu de Orhan Pamuk”.

7. Daniela Mincu, Cremeria

Îmi vine în minte acum Isabel Allende – „Paula”. Este o carte tristă și sensibilă care prezintă relația dintre Isabel si fiica ei, care a murit în 1992 de porfirie, după un an petrecut în comă pe patul de spital. Am citit-o acum 2 ani și este una din puținele cărți pe care le mai păstrez atât de viu în minte. M-a impresionat mult pentru că prezintă personalitatea complexă a scriitoarei: o femeie pe cât de sensibilă, pe atât de puternică. Sincer, este o carte tristă, dar reprezintă drama reală prin care a trecut un om. Cartea este un jurnal mai mult, care descoperă tragedia dintr-o familie atunci când apare cel mai crunt „dușman”, boala. O recomand pentru toată colecția de emoții pe care o conține.

2 Comments

  1. Din lista de mai sus, am The Curious Incident of the Dog in the Night-Time de Mark Haddon (care mi-a fost recomandată și mie) și Paula de Isabel Allende (am citit altele de ea și mi-au plăcut).
    Am citit Mă numesc Roșu și mă mai tentează Pe firul de păianjen al memoriei (după ce am citit Pânza de păianjen).
    Din păcate, stau deja altele la rând de mai mult sau mai puțin timp, așa că pe astea le mai amân un pic. :)
    Spor la citit! :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>