Tibi Ușeriu - 27 pași
27 de pași – Tibi Ușeriu
21 April 2017
EASTWARDS PROSPECTUS
Plăcerile lui Mai
2 May 2017
Show all

Măștile fricii – Camelia Cavadia

Camelia Cavadia - Măștile Fricii

Camelia Cavadia - Măștile Fricii

Pagini: 233

Editura: TREI

Nota: 10

Măștile fricii este o carte pe care am amânat-o mult. Poate prea mult. Vorbește pe un ton demn de clasici despre frică, în toate formele ei pervertite și despre încăpățânarea de a se ascunde imperceptibil, în ADN-ul zilelor. Începutul, deopotrivă copleșitor și dramatic anunță o poveste dureroasă și plină de secrete: „Ziua cea mai fericită din viața mea nu a fost cea în care m-am măritat sau cele în care s-au născut copii mei, ci cea în care a murit tatăl meu.”

Premisa, sinistră, își dezvăuie treptat, de-a lungul romanului, toate motivele care susțin afirmația de la început.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Nu vreau să povestesc acțiunea romanului, după cum nu vreau nici să dezvălui prea mult din ceea ce se întâmplă de-a lungul și de-a latul paginilor. Există însă un soi de sensibilitate a narațiunii despre care trebuie să vă vorbesc. Ei bine, poate că nu trebuie, dar nu mă pot abține.

Camelia Cavadia joacă rolul unui scriitor alchimist care-și diluează personajele în tipologii umane, cărora le dă poveri grele de îndurat și, pe care le transformă în moduri incredibile. Simple bucăți de plastilină în mâna unui tată abuziv, David, Ema și Sofia sunt trei frați supuși la violeța fizică și agresivitatea psihică a părintelui lor. De aici îmi încep întrebările: ce o face pe mama lor să accepte aceste condiții inumane? De ce nu se răzvrătește nimeni? De ce le lipsește curajul de a se revolta? Ce repercursiuni ascunse zac în fiecare dintre copii? Cum se manifestă în maturitate tratamentul „preferențial” al tatălui?

Finalul sau finalurile, cum îmi place mie să le văd, întrec imaginația cititorului, scufundat în lectură. Virusul violenței imprimă urme mai adânci decât mi-am închipuit inițial, trasând direcții dramatice, într-o carte pe care-am citit-o pe nerăsuflate și pe care-aș lua-o de la capăt oricând.

Camelia Cavadia

Pasajul preferat

„Când nu e vorba de tine, când nu ești tu în joc, soluțiile ți se răsfiră ca un evantai. Pentru că, nu-i așa, întotdeauna știm să-i sfătuim pe ceilalți, dar suntem atât de nepricepuți în a ne ajuta pe noi înșine.”

„Adevărul nu e niciodată unul singur și nu e nici același pentru toată lumea. El se modifică în timp, se tulbură sau se clarifică în funcție de partea pe care o privești. Oricum ar fi adevărul nu dispare niciodată, există în fiecare dintre noi, după cum există și-n afara noastră.”

Lectură cu folos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>