Jurnale
Cele mai frumoase jurnale pe care le-am citit
21 August 2018
plăcerile lui septembrie
Plăcerile lui Septembrie
4 September 2018
Show all

Lapte fierbinte. Despre identitate, regăsire și datorie.

Lapte fierbinte

Lapte fierbinte

Până la pagina 121 m-am tot întrebat ce fac eu citind cartea asta? Unde ajung? Mai bine o las. Și-am tot tras de mine și de răbdarea mea. Până la pagina 121. De acolo, totul s-a schimbat.

Trebuie spus de la bun început că aceasta nu e o carte comodă. Iar nominalizarea la Man Booker e justificată pe bună dreptate.

Dar ce se află la pagina 121, spune-ne o dată!

Răbdare. Vă spun. Dar mai întâi trebuie să vă povestesc că până la romanului lui Deborah Levy, am crezut ferm în „chimia” mea cu o carte. În dorința aceea voinică de a citi o carte doar pentru că m-a cucerit de la prima interacțiune (mai scurtă sau mai lungă, după caz). Ei bine, Lapte fierbinte mi-a dărâmat teoria asta și mi-a demonstrat că o carte îți poate trezi interesul dintr-un punct anume. Și doar pentru că vă oprește aceeași întrebare, cea de la 121: „Noi suntem mamă și fiică, dar suntem oare o familie?”

Lapte fierbinte

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

E o carte plină de întrebări. Pe alocuri, m-am oprit din citit doar ca să-mi adresez mie, pe dinăuntru, aceleași întrebări.

Lapte fierbinte e scrisă… cu mână precisă. Curge la fel cum trec gândurile dintr-unul în altul, cu realism, dar și la fel de multă indignare, nepăsare sau frustrare. Talentul lui Levy constă în puterea de a te face empatic, în a-ți imagina că poți simți tot ceea ce simte Sofia (personajul principal).

Relația Sofiei cu mama ei este una de dependență: „picioarele ei sunt picioarele mele”, „mama are o ipotecă pe viața mea”, ș.a.m.d. Erica Wagner scrie în recenzia ei din The Guardian ceva foarte frumos, care exprimă de minune senzația acestui roman: „This isn’t a long novel, but it is dense in the way a poem is dense, rich with meaning poured into its simple language”.

Mai mult, monologul Sofiei este unul atent, plin de întrebări, cu ipoteze, formulări precise și așteptări de concluzii. Adică exact așa cum îi stă în caracter unui antropolog.

Deborah Levy Sursa foto: www.newstatesman.com

Deborah Levy
Sursa foto: www.newstatesman.com

Pasajul preferat

„Îmi pusesem mâinile în șolduri, de parcă aș fi fost indignată, deși nu eram. Ciudat! Imitasem indignarea, dar o făceam într-o doară. De unde învățasem să exprim o indignare pe care n-o simțeam, cu glasul urcându-mi în game și oprindu-se pe o notă care putea fi descisă ca acuzatoare?De unde învățasem să adopt o atitudine în care nu credeam?”

Lecția zilei? Nu renunța prea devreme (la o carte)!

Editura: LITERA

Traducere: Adriana Bădescu

Pagini: 284

Nota: 9

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>