IUBIRE AMARA - ELENA FERRANTE

Pagini: 174

Editura: Pandora M

Traducere: Cerasela Barbone

Nota: 8

Am citit tetralogia napoletană anul trecut, ocolind ora de culcare de fiecare dată când citeam un volum. Rând pe rând Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân, Povestea fetiței pierdute mi-au ocupat noptiera, gândurile, recomandările. Le-am pus în toate topurile pe care le-am scris în 2017, am vorbit despre ele, le-am făcut cadou. Vocea Elenei Ferrante mi s-a părut de o forță creatoare extraordinară, deși dură, colțuroasă și poate râncedă pe alocuri.

Iubire amară este romanul de debut al Elenei ferrante, ecranizat în 1995, în filmul omonim – L’amore molesto. L-am terminat acum vreo două săptămâni, citit în grabă, cu teamă și cu un soi de frică. Nu știu s-o definesc bine, însă cred că e teamă de a nu mă murdări, de a nu mă regăsi, de a nu recunoaște personaje.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

În scriitura Elenei Ferrante există o poezie aparte, un frumos al urâtului, dacă mi-e permis. Se simte emoția primei cărți, se simte gustul amar al relației pe care o explorează asemeni unui chirurg care diseacă fără milă un întreg angrenaj. Acțiunea se întâmplă într-un Napoli asemănător cu cel din tetralogia mai sus amintită. Același decor pentru alte acțiuni.

Mama Deliei moare înecată chiar de ziua ei, iar tăvălugul de secrete, de minciuni și de ascunzișuri încep să inunde viața Deliei și lectura cititorului. Aș putea spune orice despre cartea asta, mai puțin faptul că este o lectură comodă. Orice, dar nu comodă. Vizuală, alertă, plină de forță, eclatantă, violentă chiar. Dar deloc comodă. De altfel, toată cartea asta se citește cu degetele încordate, poate puțin în priză, îngânând sau făcând grimase de dezgust. Tu cum reacționezi la paragraful acesta?

„Odată, acul mașinii Singer i-a găurit unghia arătătorului, a ieșit pe cealaltă parte, s-a ridicat și a intrat din nou, de trei sau patru ori. Ei bine, a blocat pedala, apoi i-a dat drumul ușor de tot ca să scoată acul, și-a bandajat degetul și a reluat munca.”

Viscerală. Dacă ar fi să descriu printr-un singur cuvânt Iubirea amară a lui Ferrante. Dură, incomodă, dureroasă. Și cu toate acestea, simt că e o lectură care m-a îmbogățit, care m-a scos din zona de confort și care m-a pus în fața unui tablou pe care altfel nu l-aș fi privit.

Elena ferrante

Despre mame și fiice

Relațiile dintre mame și fiice nu sunt niciodată ușoare. Nici ușor de construit, nici ușor de păstrat. Poate un psiholog știe să analizeze mai bine relația dintre Delia și Amalia. Pe goodreads.com am găsit o mulțime de review-uri negative la adresa cărții. (Multe dintre ele sunau chiar așa: A “1001 Books to Read Before You Die” book that should be on a list called “Books You Shouldn’t Read Before You Die Unless Someone Is Paying You. A Lot.”)

Acum, cu riscul de a mă repeta și de a cădea în capcana unui singur adjectiv, recunosc: nu e o lectură frumoasă. Dar e necesară. Și v-o recomand.

Să avem lecturi cu folos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>