What would you do if you had only a hundred days left to live?

O carte – colecție de care m-am îndrăgostit un pic mai mult decât ar fi fost cazul este povestea lui Lucio Battistini, care află că o durere aparent banală reprezintă de fapt o boală incurabilă. Un rest de viață de 100 de zile îi recalculează prioritățile și deciziile și-l provoacă să colecționeze lucruri care sunt aparent banale: momente alături de soția lui, jocuri noi alături de copii sau seri de pomină în compania prietenilor.

Pe lângă întrebarea evidentă pe care ți-o pui în timp ce citești, autorul mai ridică pe scena posibilităților altele noi, într-o nostalgie care unge balamalele lecturii.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Povestea este una sentimentală, scrisă însă cu o lejeritate firească unei povești și cu o textură asemănătoare unui cremolatoCartea asta a fost citită pe unde-am nimerit. În metrou, la bucătărie, în pauză la birou, într-un bistro în așteptarea următorului interviu. Am sfârșit-o însă cu lacrimi, în speranța unui alt final.

Un lucru e clar: Brizzi știe să scrie, să cucerească cititorul și să-l seducă printr-un ton amuzant, deși subiectul nu e unul tocmai comod. E o carte care-ți intră pe sub piele și care pulsează delicat în venele și arterele conștiinței. Nu este o carte care să te mistuie, însă mie mi-a dăruit ceva mai multă înțelegere față de viteza cu care mă aplec asupra lucrurilor din jurul meu. V-o recomand dacă vă este dor de-o poveste frumoasă și de-o porție zdravănă de hilizeală, care se lasă cu ceva lacrimi în final.

Fausto Brizzi – One Hundred Days of Happiness

Pasajul preferat

„He opted for the age old but immortal life saver: reading books.”

„A chitchat shop. Simple but brilliant. Not even Leonardo da Vinci came up with this one. It’s like a chemis’t that stocks friendship. […]

– So how’s business?

– Excellent. These days people don’t lacka a thing, except for someone who has the time to listen to what they have to say.”

Only great friendship and great love affaris are comfortable with silence.”

Puteți citi o altă opinie pe blogul Dianei, Fine Society.

2 Comments

  1. Diana says:

    Imi place asa mult cum scrii. Azi m-am tot pierdut prin textele de pe blog asa cum te pierzi prin filele unei carti frumoase.

    • Georgiana Ciofoaia says:

      Diana, mare bucurie îmi faci că treci pe-aici. Îți mulțumesc foarte pentru cuvinte și sper să te pierzi cât mai des pe la mine prin „carte” ;).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>