Nu mi-a plăcut! Până pe la pagina 40, de unde povestea începe să ți se dezvăluie singură. Probabil copertele 1 și 4 mi-au inoculat idei greșite: mă așteptăm ori la un roman – comedie ori la un roman polițist cu scenariu sec. Am și scris public, pe grupul Clubului de lectură Litera, că mă lupt cu Marea Aplecare a Pleoapelor, în cazul doamnei Fowler.

Până la un moment dat. Până când afli de fapt care este intriga (pe care nu pot să v-o mărturisesc, oricât de mult aș vrea, altfel risc să spulber toată frumusețea descoperirii). Pot să vă spun însă că nu-i nici comedie, nici acțiune detectivistă.

Ne-am iesit cu totii din minti - Karen Joy Fowler
Fotografie făcută de Laura, la a 9-a ediţie a Clubului de carte Editura Litera

E… mai mult o stare. E genul acela de carte care ori nu-ți place și-o lași neterminată ori pe care o citești pentru că te acaparează și se transformă într-un șir lung de întrebări, de ridicări de sprânceană și de “€œnu pot să cred”-uri. Aparent e o carte despre o poveste de familie ceva mai …altfel. Cartea are însă stucaturi  proeminente despre natura umană, despre sensibilitatea și extravaganța ei.

Senzațiile pe care le cartografiază Karen Joy Fowler nu sunt demne de registrul clasicilor contemporani. Sunt peste. Deși, mărturisesc cu privirea în pământ că la început, stilul ei mi s-a părut sec, nisipos, plat. Ulterior am descoperit că limbajul este doar… obiectiv. Nepărtinitor. Poate nu degeaba a luat PEN/Faulkner pentru ficțiune în 2013.

Titlul în original, în engleză, simte puțin mai bine nuanțele pe care autoarea le folosește pentru a se juca în carte. “€œWe Are All Completely Beside Ourselves” descrie atât de bine subtilitățile subiectului central.

Pot să vă spun însă că m-am certat cu Rosemary Cooke, personajul principal. Că o consider slabă într-un mod paradoxal. Că nu o judec însă mi-aș fi dorit ca doamna Fowler s-o creioneze cu ceva mai multă ambiție și un pic mai multă rigurozitate. Așa, ca la al 7-lea roman pe care îl semnează. Dacă vi se pare că-i știți numele de undeva, Karen Joy Fowler este cunoscută pentru romanul “The Jane Austen Book Club”.

Ce mi-a plăƒcut cel mai mult?

Construcția. Contextualizarea. Surpriza.

Meritムrecitit�

Neapărat. Mai ales în momentele când uităm să fim Oameni.

Pasajul preferat?

“Se referea la creierul uman ca la o mașină, plină de clovni, parcată între urechile noastre. Deschide ușile și clovnii se vor revarsa afară.”

“€œÎmi lipseau mirosul ei și umezeala lipicioasă a răsuflării ei pe gâtul meu. Îmi lipseau degetele ei care mă râcâiau prin păr. Stăteam una lângă alta, una peste alta, ne împingeam, ne trăgeam, ne mângâiam și ne loveam una pe alta de o sută de ori pe zi iar acum simțeam că pierdeam toate astea. Era o durere, o foame la suprafața pielii mele.”

“€œLa cină am adoptat strategia mea obișnuită de a nu spune nimic. Cuvântul rostit transformă cunoașterea individuală în cunoaștere comună și nu mai e cale de întoarcere o dată ce ai trecut de acest moment. Să nu spun nimic era mult mai ușor de rectificat și, în timp, ajunsesem să înțeleg că de obicei era cel mai bun mod de acțiune.”

1 Comment

  1. Raluca says:

    “Ne-am iesit cu totii complet din minti” este o carte captivanta si moderna, aduce adolescentilor o altfel de gandire. Recomand tuturor celor care doresc sa aiba o altfel de gandire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>