Darul lui Serafim - Simona Antonescu

Pagini: 244

Editura: Cartea Românească

Nota: 10

Acum am închis-o. Și-am un nod în gât. M-aș apuca din nou de ea, dar am o bibliotecă ale cărei rafturi se dărâmă sub cărțile adunate și nerăsfoite. Simona Antonescu este extraordinară! O curiozitate sensibilă care caută sens și miez în toate cotloanele intimității umane, ale gândurilor nerostite ori ale privilor care grăiesc romane întregi.

Nu mă pot abține să nu laud deșănțat „Darul lui Serafim”. A doua carte pe care o citesc sub semnătura Simonei, romanul reprezintă împletitura a trei fire narative ce converg sub aceeași umbrelă plouată a lui Serafim.

Trei personaje principale își distribuie primele 3 părți ale cărții: celebrul industriaș Nick Malaxa, efigie controversată a anilor 30, preafrumoasa Aglăița Vlădoianu, pretendentă a titlului de Miss România și preadistinsa doamnă Eliza Moruzi Slătineanu, o aristocrată boemă.

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

De la început până la sfârșit, Simona îți țintuiește atenția, vrei nu vrei. savoarea escaladează cu fiecare pagină întoarsă. Apariția Duduii și-a prințului Carol nu fac decât s-o sporească ireversibil.

„Darul lui Serafim” nu se citește numai, ci se infuzează în zilele ploioase, cu toți porii inimii deschiși. Ce-mi place cel mai mult și cel mai intens? Că simt efectiv cum autoarea mă ia de mână și-mi face cunoștință cu personajele, rând pe rând, că-mi șoptește la ureche câte-o taină perisabilă, că văd cum îmi face cu ochiul în timp ce-mi pune ghilimele subtile în timpul unui dialog.

Cartea asta m-a făcut să mă simt, așa cum reușește toată scriitura Simonei, precum „un strat de margarete primăvara, după o ploaie caldă”.

Pasaje preferate

„Lumea pestriță a Bucureștilor, domnișoare de pension deopotrivă cu cuconițe demimondene, târgoveți și meseriași, cu toții au gustat cu surâsuri ascunse în spatele evantaielor și pe sub mustăți, delicioasa faptă a prințului, care îl apropia oarecum de ei prin coborâre pe treapta pe care viețuiau cu toții.”

„Porniseră în cea dintâi zi către magazinul Solavici, pe Lipscani la numărul 37, cu gând să se inspire din modelele de acolo, apoi să târguiască mătase, catifea, poplin pentru dedesubturi și lenaj și să se oprească alături, la Dama Elegantă, unde lucra Lulu, croitoreasa ce-i cosea încă de când era elevă.”

„Dacă lumea s-ar fi mișcat în jurul lui mai încet pentru ca el să apuce să-și rostească la timp toate vorbele ce i se îngrămădeau undeva, la îmbinarea sprâncenelor, atunci Serafim ar fi avut multe de spus.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>