Taramul lamailor

Cartea semnată de Helena Attlee are în original un titlu și mai seducător: „The Land Where Lemons Grow” și este apărută la editura Baroque Books & Arts (care mai are câteva capodopere simpatice: Doamnele de marți, Micul infinit, Cerneala). Ilustraţia copertei autohtone este semnată de Ana Wagner și este mi-nu-na-tă!

Attlee (al cărui soț este fotograful care o însoțește în toate călătoriile și alături de care a reușit să publice adevărate capodopere vizuale precum albumele Gardens Illustrated, The English Garden sau Country Life) a vizitat grădinile din Liguria pentru a descoperit particularitățile și elementele care fac din această zonă, una realmente unică. Așa a descoperit originalele fructe „chinotti” și tot aici a fost martora festivalului din Ivrea, unde locuitorii aruncă unii în alții cu peste 400 de tone de portocale (wow!).

Povestea extraordinară a lămâilor din jurul Lacului Garda, a bergamotelor siciliene și a citricelor familiei De Medici care au făcut istorie m-au captivat pagină după pagină. (Apropo de lămâi, în ciuda climei reci din zona Lacului Garda, aici a fost odată centrul unei înfloritoare industrii de citrice, producându-se lămâi extrem de amare care au fost exportate apoi în toată Europa de Nord; o realizare făcută numai prin perseverență și multă muncă).

Helena Attlee

Ce mi-a plăcut cel mai mult?

Cartea asta resuscitează marea familie a citricelor și le urcă pe piedestalurile pe care merită să fie. 

Nu știu dacă e mai degrabă o aventură culinară sau o istorie a fructelor, un tablou al vremurilor când familia De Medici se bucura de citrice rare sau o reîmprospătare a bogățiilor pe care le avem atât de aproape de noi. Oricum ar fi însă, fiecare moment de lectură al cărții am simți prospețimea gustului acelor portocale perfecte pe care le-am încercat de-a lungul vieții, minunata dulceață al portocalelor Brown (Parson Brown sweet orange Citrus sinensis (L.) Osbeck RUTACEAE), minunăția portocalelor roșii de Sicilia, feblețea pomelo-ului și finețea limetelor.

Attlee te provoacă la sinestezie!

5 lucruri pe care le-am aflat din pledoaria Helenei Attlee

1. Bergamota contribuie cu uleiuri esențiale nu numai la ceaiul Earl Gray, ci și la parfumuri (inclusiv Eau de Cologne original) și la unele dezinfectante. Da, Giovanni Maria Farina a fost un parfumier italian care s-a mutat în Germania și a trăit în Köln în 1703, devenind cunoscut datorită faptului că folosea ulei de bergamotă importat din Sicilia pentru parfumul „Eau de Cologne”.

2. Un tip de citrice – esrog  are semnificație religioasă pentru evreii Lubavitcher (Hasidic), care cred că Moise a trimis în Calabria fructele pe care le-a folosit în timpul festivalului Sukkoth [aparent citricele sunt „rodul copacului bun”]; chiar și astăzi evreii importă exemplare perfecte de portocale și lămâi pentru ritualurile lor;

3. Știați că Mafia și-a început afacerile odată cu implicarea în producția de citrice? Sumbru, dar adevărat.

4. O poveste despre cum marmalada a devenit o adevărată activitate comercială la sfârșitul anilor 1700, în Scoția;

5. Complexul de citrice organice de la San Giuliano din Sicilia a devenit casa fiicei celebrului Salvatore Ferragamo  – Fiamma Ferragamo, faimosul designer al pantofilor Ferragamo; fiica sa, Giulia, a fost cea care a întreținut exporturile de marmaladă hand-made single-fruit din lămâi, grapefruit roșu, portocale dulci, amărui sau roșii, mandarine sau tangelo (un hibrid între mandarină și grapefruit).

Poate aș fi tânjit la ceva mai multe ilustrații, însă mi-au fost de ajuns gusturile și descrierile aromate. Pasionaților de food history, italiofililor și îndrăgostiților de citrice, le recomand cu drag să o citească. Eu mă duc să-mi desfac o portocală.

Surse foto: www.helena-attlee.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>