Autobiografia Agathei Christie este un soi de carte explicativă a vieții celei mai mari autoare de romane polițiste din lume. M-au frapat luciditatea, modestia și personalitatea  pe care i-aș descrie-o ca pe un turboreactor.

Nu m-am întâlnit cu o viață neapărat neobișnuită, dar cu siguranță Agatha a avut un traseu plin de încercări. Am fost martora momentului în care l-a creat pe Poirot și pe Miss Marple, am înțeles cum s-au simțit cele două războaie mondiale din prisma Angliei și cât de mult iubea să scrie.

O copilărie fericită și privilegiată stă la baza inspirației ei. Încercările de a scrie au loc încă din adolescență unde nimeni nu o încurajează, ba chiar îi sugerează să-și canalizeze energiile spre alte arte. “€œUnul dintre cele mai minunate lucruri care ți se pot întâmpla în viața asta este să ai parte de o copilărie fericită. Eu am avut o copilărie foarte fericită”.

Ce mi-a plăƒcut cel mai mult?

De la pagina 7 până la pagina 750, fiecare poveste. De la copilăria la Ashfield, la primele flirturi și până la prima căsătorie cu Archie Christie. De la întocmirea carnețelului de dans, la victimele primului război mondial de care se îngrijea și până la divorțul dureros prin care a trebui să treacă. De la descoperirea lumii în călătoriile sale cu trenul și până la cea de-a două căsătorie, cu arheologul Max Mallowan. Ah, cred că mă reapuc de ea mai curând decât mi-am propus.

Agatha Christie - Autobiografia1Meritムrecitit�

Da! Și o voi face atunci când vreau să redescopăr Anglia anilor 1890 – 1970 și personalitatea pe care am îndrăgit-o încă de la primul Poirot.

Pasajul preferat?

“Problema este că pentru un autor e teribil de greu să se exprime anticipat, la nivel pur teoretic. O poți face cu creionul în mână sau așezat în fața mașinii de scris – atunci cuvintele îți vin în mod natural, gata îmbrăcate în forma potrivită – însă nu e la fel de ușor să exprimi niște lucruri pe care le ai vag, în minte, și intenționezi mai mult sau mai puțin să le așterni pe hârtie la un moment dat; cel puțin mine nu mi-e ușor s-o fac. Am învățat să nu mă mai pronunț în nici un fel cu privire la o carte înainte s-o termin de scris.” 

Agatha Christie - Autobiografia2

“Întotdeauna mi-au plăcut scoicile, pietricelele colorate și alte lucruri de genul acesta – comorile pe care și le strâng de obicei copii. O până viu colorată, o până pestriță… Uneori am impresia că acesta sunt adevăratele comori în viață, care îți aduc mai multă bucurie decât smaraldele, rubinele sau exorbitantele ouă Fabergé.”

“€œȘi dintr-o dată, în mod inexplicabil, un “€œbuton de pornire” lăuntric te repune în mișcare. Începi să funcționezi și simți de acum că ideea se apropie și ceața începe să se ridice. Știi brusc, fără urmă de ezitare ce au să-și spună personajele. Și atunci te trezești că ieși din casă și mergi pe stradă, fără țintă, vorbind cu însuflețire de una singură, reproducând conversația pe care Maude, să zicem urmează s-o aibă cu Aywlin, știind exact unde o să aibă loc această conversație. Știi că făptașul îi pândește de după copaci și că fazanul mort găsit pe drum îi aduce aminte lui Maude de un amănunt pe care îl trecuse cu vederea… și așa mai departe. Atunci te întorci acasă în culmea exaltării; încă n-ai pus nimic pe hârtie dar asta nu contează: ai ajuns triumfătoare, unde trebuia să ajungi.”

Agatha, ne reîntâlnim la următoarea carte! Mulțumesc.

4 Comments

  1. Daniel N says:

    Eu am citit doar Zece negri mititei şi apoi am încercat să citesc altă carte dar m-am cam plictisit. Dar din ce ai scris tu în acest articol se pare că merită să-i dau a doua şansă.

  2. Georgiana Ciofoaia says:

    Bună,

    Daniel, îți mărturisesc că eu am gustat-o pe Agatha Christie și în romanele ei polițiste. Cartea asta este însă… un soi de radiografie a vieții ei și, perpendicular, a atmosferei în care a trăit. Personal, pe primul loc în topul cărților pe care le iubesc sunt biografiile și poate de aceea să fi fost atât de entuziasmată de Autobiografia Agathei.

    Am avut un mini-dialog pe această temă și cu o persoană pe care la fel, au plictisit-o romanele ei polițiste, însă i-a plăcut autobiografia. Eu cred că merită să o răsfoiești și dacă vreunul dintre pasaje reușește să te cucerească, go for it! 😉

    Sunt curioasă de concluzii :)

    Mersi mult și spor la citit!

  3. Dana Dumitru says:

    Hercule Poirot este unul din serialele mele preferate. M-ar tenta biografria Agathei Christie căci tare sunt curioasă să descopăr cum îşi găsea inspiraţie aceasta doamnă 😉

    • Georgiana Ciofoaia says:

      Dana,

      Eu am devorat si seriile cu Hercule Poirot si pe cele cu Miss Marple. Daca vrei, ti-o aduc la viitorul club de carte. E… “durdulie” dar e foarte frumoasa! 😀

Leave a Reply to Dana Dumitru Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>