— Georgiana Ciofoaia

Simt. Zău. Mă ia cu emoţii ameţitoare şi parcă mă desprind de pământ.

Mă îndrăgostesc foarte uşor de idei. Şi în special de ideile alea care par nebune la început şi la care lumea ridică ba o sprânceană, ba se scarpină în cap, ba susţin cu înverşunare că-s imposibile! Ei, bine, eu fix de astea imposibile mă îndrăgostesc! Şi vreau să cresc cu ele, alături de ele, prin ele. Să le văd cum prind viaţă, cum au curaj şi cum încep să ia avânt.

ContemporanIS – spectacol şi emoţie

Cuvinte mari ştim cu toţii. Deschidem Dexu’ la o pagină oarecare şi începem să turuim neologisme. Simplu. Ce te faci însă când ai o idee genială pe care vrei s-o pui în practică? Te apuci de treabă! Asta au făcut în urmă cu 4 ani 2 tineri de care cu siguranţă o să mai aud multe în viitor. Că nu e necesar să fii doar ambiţios şi să ai idei bune, ci trebuie să fii dispus să faci şi sacrificii, să prezinţi evenimente şi să dai cu mopul după ce a plecat toată lumea, că trebuie să fii îndeajuns de copil ca să inveţi mereu de la cei din jur şi suficient de matur ca să îţi asumi decizii – asta te invaţă un actor şi-un teatrolog, studenţii entuziaşti ai vieţii.

Ştii gluma aia?

Şi modeşti şi frumoşi, copiii ăştia sunt în primul rând oameni. Şi în al doilea rând artişti. În al treilea rând, sunt ce vor ei să fie, pentru că pot! I-am întrebat cum s-au descurcat cu organizarea evenimentului şi nu s-au plâns o clipă, deşi au făcut treaba a unei echipe întregi de specialişti (or fi magici, altfel nu-mi explic). În schimb, m-au întrebat dacă ştiu gluma care a vehiculat acum vreun an: „Ştii ce-i mic, verde şi umblă după sponsori?”. „Vlad sau Cristina” a venit răspunsul.

După un frappe cu idei creţe, eu am de gând să mă bucur săptămâna asta de tot ce înseamnă emoţie. De luni până vineri. Cât să nu mă mai satur. Cine mai vrea o porţie?

Read More

Serios. Nu mă credeţi? Am analizat eu bine situaţia şi, chiar dacă iniţial am crezut că au fost mahmuri după sesiunile de brainstorming sau de creativitate excesivă, ei, bine, acum puteţi afla adevărul: au fost copywriteri. Ori au lucrat într-un departament de creaţie. Și au făcut campanii de advertising pentru Ana, BTL pentru Albă-ca-Zăpada şi guerrilla marketing pentru Scufiţa Roșie.

Pe vremea când Hermes era doar un zeu…

Și nu o marcă de genți mai valoroase decât plantaţiile de ceai verde din Yulpo Haesu Nogchatang. Pe vremea aia deci, nu existau decât poeţi. Știţi voi, cei care puneau în versuri ode pentru zei, afrodite şi cai înaripaţi.

Încoace vreme, de când s-a lăsat cu mere tehnologizate, “scriitorii” au preluat denumiri care de care mai abracadabrante şi deodată li s-a spus în unanimitate “writers”.

 Tipuri de “writer”-i

0. Scriitorul academic – ştim cu toţii ce face, dar nu îl citesc decât cei din branşă. Părerea mea umilă e că nu are rost să intrăm în detalii.

1. Autorul aka Făt-Frumos

Autorul e un tip special de scriitor. Includ aici tot ce poate îmbrăţișa literatura: proză, poezie, dramaturgie, scenaristică și-or mai fi câteva pe care uit să le menționez. E firea artistică, creativă constant în mod liber, fără nici un fel de îngrădire (ptiu, mi-a ieșit la socoteală definiţia asta). Pe cale de dispariţie, autorul mai poate fi descoperit în prezent, în preajma unor autohtoni precum Emil Brumaru, Dan Lungu sau Iv cel Naiv. Menţionez, această alegere este sarcastic de subiectivă!

2. Copywriter-ul sau Frumoasa şi Bestia, variantă web 3.0

Eeeei, dragii moșului, aici situaţia e amuzantă. Avem una bucată minte creaţă, cu idei năstruşnice şi abilităţi de a le înveli în cuvinte convingătoare. Această formă specială de personaj poate îmbrăca diverse redingote: SEO Copy, Web Copy, Marketing Copy, Advertising Copy, Script Copy.

Personajul asta e că ca balsamul pus pe-un scai: te prinde, te convinge, iar ţie îţi place!

3. Content Writer-ul. Sau lampa fermecată a lui Aladdin

Content writer-ul sau specia “scriitorus marketingus” e una dintre soluţiile viitorului în ceea ce privește conţinutul de calitate. Content writer-ul e răspândit mai ales în livezile cu marketing sau advertising. Indiferent de domeniu (de la tehnic, informatic, fashion sau design), conţinutul reprezintă fundaţia succesului unei afaceri, mai ales în domeniul online. Ceea ce face diferenţa între succes şi eşec e un scriitor bun, cu abilităţi de researcher şi multă creativitate. A se observa că nu am dus adjectivele pe marginea prăpastiei superlativului.

 4. Storyteller-ul. Albă-ca-Zăpada

Deşi face parte din categoria Content writer-ului, pentru mine personal, storyteller-ul e un personaj aparte. E naratorul unor acţiuni reale sau fictive, spre binele clientului, al consumatorului sau al universului (a se citi cu accent masteryodaian).

Storytellerul e bucătarul celor mai savurate preparate în materie de lecturi online.

5. Jurnalistul. Motanul încălţat, varianta cu taste

Un tip special de scriitor e jurnalistul. Cu un stil pur investigator, fără amprenta personală, ba chiar cu mănuşi de detectiv şi lupă sherlockhiană, jurnalistul e mai mult un descriptor al unor fapte ce se petrec în realitate. E singurul tip de scriitor căruia nu i se permite să treacă prin filtrul interpretării proprii, fără însă a i se interzice să fie creativ.

 101 dalma-writeri
Editorialistii, Ghostwriterii, Romancierii, Speechwriterii, Traducatorii și alte încă 96 de tipuri de scriitori îşi aşteaptă personajele-sinonim, care să le caracterizeze munca. Lăsaţi-mi vorba dacă vă preocupă o tipologie în mod special şi încercăm împreună să-i construim o poveste!

Până atunci, spor la scris şi insipraţie la drum de seară!

Sursa foto: favim.com

Read More

Momentul ăla penibil… când ai ieşit după un sfert de veac de singurătate, petrecut cu sârg în faţa unui monitor de 15,6 compunând concepte şi prefăcându-te că scrii poezii. Momentul ală în care intri cu dreptul într-un club (parcă aşa îi zice, dar tu oricum habar n-ai), sperând la… ce-i mai bine.

Momentul ăla de speranţă regală, care îţi conduce toate instinctele spre un singur răspuns interior. Atât.

Secunda în care eşti bulversat, aruncat în spaţiu cu viteza luminii sau pulverizat prin combustie spontană, depinde doar de vreo câteva litere, “îmbucheţite” mai mult sau mai puţin în areale logice.

Cam aşa e şi cu scrisul. Poţi scrie pagini mii fără să spui de fapt nimic şi poţi arunca pe un şerveţel o frază în care să se constituie juma’ din esenţa omenirii. Da, se poate.

Creativitatea e ciudată. E schizofrenică. E de-a dreptul dementă. Dar strălucitoare. Dacă ţi-o asumi, trebuie să fii cel puţin un drogat cu heroina naivităţii. Scrisul e cel mai puternic drog pe care il poţi testa.

Dacă eşti un pasionat, acesta va deveni viciul tau. Va fi cel mai bun prieten, îţi va ocupa tot timpul liber, îţi va fi desertul dintre mese şi duşul rece din miezul unei nopţi de august. Va fi vacanţa ta, refugiul tău, premiul pe care ţi-l permiţi după 8 ore de scris.

Eu învăţ. Mă inconjor de oameni frumoşi, de muzică bună, de vise îndrăzneţe. Împachetez cuvinte delicioase, senzuale, drăgălaşe, rigide sau bolnave şi le cresc. Şi eu cu ele.

Întotdeauna am considerat subtilităţile ca fiind cele mai bune highlightere. Şi articolele fără concluzii sunt cea mai mare dovadă.

Read More

Oare noi chiar nu ne simţim?

Mintea mea e împachetată, etichetată şi ştampilată cu destinaţia “Departe”. Nu încerc filosofii ridicole ci doar semne de întrebare. Discutasem cu o amică, blogăriţă talentată, cum că “cineva” i-a luat pe de-a întregul un articol, cu tot cu fotografie, cu tot cu emoţii, fără măcar a se deranja cu citarea sursei.

Grav sentiment, ma gândesc serios ce se întampla cu drepturile noastre de autor? Ne iscălim online sub nişte cuvinte gândite, documentate, simţite, trăite, auzite, inconştienţi de riscurile la care ne expunem. Înţeleg mecanica junglei web 2.0 pe cât pot. Întreb acolo unde nu ştiu şi “fur” de la cei mai buni ca mine idei, surse de inspiraţie, sfaturi şi reguli de bun simţ. Însă de aici şi până la a copia cu neruşinare munca unui om, îmi inchipui ca e o cale infinită, bătuta de ploaia inconştientă a unor fapte cel puţin meschine. Şi fără rost. Şi da, poate am depăşit măsura, dar dacă nu spunem lucrurilor pe nume, cine altcineva să o facă?

Cum stăm cu asumarea?

Prost. E un capitol la care mulţi dintre noi avem corijenţe, dacă nu suntem chiar repetenţi. Nu ne asumam decât fapte incredibile de vitejie, scoruri câştigatoare sau premii. Mai mult sau mai puţin meritate. Chestiunea “noroc” nu îşi are rol în ecuaţia asta. Aşadar, “furtunile” intelectuale nu ni le asumăm.

Ne revoltăm, aruncăm cu opinii, preluăm, copiem şi creştem mari. Cam aşa mi se pare că înţeleg unii dezvoltarea. Cu munca altora?

Şi, în loc de concluzie…

O provocare: să gândim înainte să facem! Atât.

Sursa foto: http://r-a-b-i-s-c-a-n-d-o.tumblr.com

Read More

Ideea. Luminiţa aia colorată, cu inflexiuni creţe pe care o avem din când în când. Unii dintre noi mai des, alţii în nuanţe, alţii cu reflexii sclipitoare. Însă nu e suficientă flacăra, dacă nu avem un suport pe care să o ajutăm să ardă. Aşa e şi cu ideile. Sunt ca nişte flăcări cărora le trebuie oxigen. În cazul de faţă, idei care au nevoie de resurse.

Iniţiative pentru tinerii din industriile creative

Sunt? Prea puţine. Însă, una a răsărit cu siguranţă frumos de tot! Asociația Industrii Creative şi Coriolan s-au gândit să le ofere tinerilor cu potenţial creativ, cu idei suspendate, ceva oxigen şi suport pentru start-up-uri în domenii diverse, dar creative.

Ce trebuie să faci?

E foarte simplu! Ai o idee, te alături într-o echipă de 4-5 tineri ca şi tine, organizezi o sesiune de brainstorming, completezi formularul de înscriere şi dacă ideea voastră a fost aleasă, în perioada 9–12 mai 2012 va trebui să participi împreună cu echipa ta la workshop-urile coordonate de mentori şi să ajungeţi împreună de la idee la un produs de succes.

Read More

Cuvintele au alt miros pe hârtie

Odată, scriam peste tot. Unde apucam. Pe stradă, la semafor, în parc, în tramvai. Doar scoteam carneţelul meu biciuit de toane şi începeam să-mi vărs impresii.

Acum m-am schimbat. Am trecut în altă “ligă”. Am început să scriu “plat”, câteodata umitor de tehnic, uneori doar lugubru, alteori atât de dulce de intru în comă de diabet preţ de cel puţin câteva nanosecunde.

Inspiraţia? Mă lovea oriunde, oricând. Mă lovea atât de tare încât trebuia să-mi aplic tratamente repetate pe coli de A4. Duc dorul literelor-fantomă, scrise noaptea pe apucate, când mă trezeam ameţită din somn.

Acum fac un soi de echilibristică emoţională şi “mă joc” contra unei plăţi. Da, îmi prostituez talentul. Însă dorul a rămas. Dorul ăla nebun după substanţă, după texte cu  substraturi infinite în care să te regăseşti, care să te facă să râzi sau să plangi mai ceva decât la Maratonul Internaţional al Tăietorilor de Ceapă.

Îmi doresc cu ardoare înapoi legitimaţia mea de visător

Bagajul îl am făcut şi îl port cu mine, pentru când s-or ivi ocazii.

Rolul meu nu e să educ,  să adun informaţii,  să frustrez opinii. Eu vreau să creez.

Relativitatea – conceptul cu care am început să operăm toţi pe inimi deschise. Pansăm cu frică sterilă şi avem impresia că suntem sănătoşi. Tratamentul pentru maladiile astea cotidiene, eu, una, mi-l sorb din cuvinte mâzgălite. Cu sau fără sens, uneori virgine, alteori lipsite de orice urmă de pudoare.

Viaţa e un sport dur. Sunt învinşi şi învingători. Dar adrenalina pe care ţi-o dă iluzia că eşti lucid şi pe deplin capabil că poţi să-l joci e, cum ar spune un slogan comercial,  “de nepretuit!”.

Sursa foto: pinterest.com

Read More

M-a cam confuzat agitaţia asta din ultimii ani, privitoare (cu căutătură lungă) la înscrierea într-un mediu academic străin. Nu că mi s-ar fi înmuiat picioarele de emoţii sau de frică, însă, până nu vezi, nu crezi.

Şi, pentru că ştiu cine stă în spatele Târgului de Universităţi, am toată încrederea că cei care vor alege să să fie pe 22 martie la Hotelul Unirea, de pe la 10 dimineaţă se vor bucura foarte. Pentru oferta educaţională, pentru oamenii de acolo, fie şi numai pentru experienţă, sau pentru posibilitatea de a crea noi vise eu vă îndemn să mergeţi. La urma urmei, ce aveţi de pierdut?

Eu plusez cu o zi frumoasă de primăvară, cu o plimbare până în centru şi cu posibilitatea de a culege ceva informaţii despre un program de studii in Londra. Cine mai vine?

***

Romanian International University Fair este cel mai mare târg de universităţi din România şi Estul Europei şi, totodată, singurul din zona Moldovei.

Ajuns la a zecea ediţie, RIUF faciliteaza contactul universitatilor cu tineri interesati de continuarea studiilor atât în Romania, cât şi în străinătate. Elevii și studenții interesați de studiul în străinătate sunt așteptați pentru a discuta personal cu reprezentanți ai universităților internaționale și cu alți români studenți sau absolvenți ai acestora. De asemenea, pot să afle de la ei care sunt modalitățile de finanțare disponibile, care sunt oportunitățile ce pot fi fructificate într-un mediu educațional internațional și cum se desfășoară procesul de învățământ într-o altă țară.

În acest an, tinerii din regiunea Moldovei se vor întâlni într-o singură zi cu reprezentanţii a 30 de universităţi internaţionale (Belgia, Marea Britanie, Suedia, Olanda, Germania, Franta, Elveţia, Danemarca) şi din România (Univ. „Al. I. Cuza”, Univ. de Medicina si Farmacie, Univ. „Petre Andrei”).

Toti vizitatorii targului vor participa la tombola RIUF si vor putea castiga, prin tragere la sorti:

-      O excursie la munte

-      Invitatii la film

-      Un test IELTS gratuit

-      Pachete de carti

-      Pachete de materiale pentru pregatirea si sustinerea examenului de limba engleza

Sursa foto: pinterest.com

Read More

Că tot aud în stânga şi-n dreapta că nu se întâmplă nimic interesant în Iaşi, e una. Că oraşul ăsta chiar are multe de oferit dacă ieşi din casă, e realitate. Şi petrecere reală a fost aseară, unde o mulţime de oameni faini şi cu idei colorate s-au întâlnit să lanseze împreună cele mai naive sucuri! Şi le-au lansat cu zâmbete multe, sub forma unor cocktailuri neadevărat de bune şi cu parfum de film!

Ei, reţeta petrecerii a fost demenţială (de încercat şi pe viitor): într-o atmosferă vintage se amestecă sucuri naiv de delicioase cu oameni frumoşi şi prietenoşi, se asezonează din abundenţă cu zâmbete elegante şi cu glume îndrăzneţe şi se adaugă condimente de poveste. La sfârşit se adaugă ceva premii savuroase, câteva momente amuzante, tailandeze şi bucureştene, un vesel „cânticel” de primăvară şi e gata de poftă bună!

Tare frumos când vezi oameni dragi care se bucură de cireşe provocatoare şi de piersici sincere şi care n-au uita cât e de frumos să te joci! Nu dezvălui nimic, dar staţi pe-aproape că mai urmează ceva naiv!

Recomandarea mea naivă e să încercaţi ceva bun, bun de tot care se intitulează Vanity Fair şi să asortaţi sentimentul de ”yummmy „ la un film asemenea.

Vă salut naiv şi să ne auzim numai la superlativ!

Read More